miercuri, 23 iunie 2010

o fi bine, o fi rau..

Undeva, intr-un sat , uitat de lume, traia un om . Singura lui avere era un cal. Alb, puternic, frumos. Puteai trece pe sub el, fara sa-ti apleci capul.
Omul abia isi tinea zilele si familia. Isi iubea calul, asa cum isi iubea lumina ochilor.
Saracia crestea cu fiecare zi. Localnicii i-au cerut sa le vanda lor calul. I-au oferit multi bani.
Omul s-a gandit, s-a uitat la copiii flamanzi, s-a uitat si la calul sau, si a refuzat oferta. Cumparatorilor nu le venea sa creada. Si l-au intrebat de ce isi condamna familia la saracie si chiar la moarte. Scarpinandu-se in cap, omul a zis mai mult pentru sine o fi bine, o fi rau..
Si iarasi au venit alti cumparatori, oferindu-i si mai multi bani. Si omul a raspuns la fel.
Intr-o zi, cineva a lasat usa grajdului deschisa. Calul a fugit . Au venit satenii Ai vazut? Dumnezeu te-a pedepsit..trebuia sa-l vinzi, familia nu ti-ar fi murit de foame.
Omul a privit catre cer, zicand mai mult pentru sine o fi bine, o fi rau..si a intrat in casa.
Peste cateva zile, calul s-a intors. A adus inca trei cai salbatici. Omul i-a ingrijit, erau mari si puternici. Si toata lumea il pizmuia. Celor care il intrebau daca are un cal de vanzare, le raspundea ca nu se poate desparti de niciunul, o fi bine, o fi rau..
Intr-o zi, fiul lui a plecat undeva , in alt sat. Calare pe calul cel mai puternic. Undeva, pe o costisa, a cazut. Si-a rupt trei coaste.
Oamenii il invinuiau pe omul care nu si-a vandut calul si , uite, Dumnezeu l-a pedepsit. El asculta si, uitandu-se la cer, vorbea mai mult pentru sine, o fi bine, o fi rau…
Intr-o zi , a inceput razboiul. Toti flacaii din sat au primit chemare. Au plecat si nu s-au mai intors. Niciodata.
Feciorul ranit a fost lasat acasa. Oamenii il ocoleau, privindu-l chioras.
Batranul se uita la cer, intrebandu-se o fi bine, o fi rau…

Cunoaste cineva calea cea dreapta?

p.s. Povestioara am auzit-o de la un tanar teolog , in urma cu vreo zece zile, calul, de pripas, pe internet.
Le dau mai departe- o fi bine , o fi rau..

28 de comentarii:

  1. O pilda tare inteleapta!
    Oare cati dintre noi acceptam nenorocirile de parca ar fi aducatoare de bucurii?
    Prea putini avem aceasta mentalitate...O fi bine,o fi rau...

    RăspundețiȘtergere
  2. De crezi în drumul tău, mergi pe el, oricine ce ar zice! O fi bine, o fi rău... Vei vedea, la timpul potrivit.

    RăspundețiȘtergere
  3. E bine ca ne-ai impartasit povestea. Poate invatam ceva din ea.
    O zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  4. Impresionanta pilda ! Important e sa faci ce simti tu, daca o fi bine, vezi mai tarziu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Vai, cat adevar si cata intelepciune in cuvintele astea!
    E drept ca ne e greu sa renuntam la bunurile noastre, chiar daca altii spun ca e in favoarea noastra.Nu stim niciodata ce consecinte vor avea actiunile noastre, daca o fi bine ori o fi rau.Cred ca barbatul si-a pus increderea in Dumnezeu, si asta l-a ajutat, ramanand macar cu feciorul ranit...

    RăspundețiȘtergere
  6. Englezii spun aşa: God works in misterious ways :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Calea cea dreaptă. Cred că este ascunsă în fiecare dintre noi. Trebuie doar să avem răbdare şi să nu renunţăm la căutarea ei... O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte frumos! O fi bine,o fi rau eu o povestesc si altora...

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi place povestea si ma gandesc ca orice ni se intampla nu e intamplator.
    O fi bine, o fi rau daca gandesc asa?

    RăspundețiȘtergere
  10. Angi,
    cred ca asta inseamna mult mai mult decat s-ar crede.

    RăspundețiȘtergere
  11. Adele,
    Cam asa zic si eu- esti stapan pe drumul tau. Sau tu ai puterea deciziei.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cony, bine ai venit!
    Poate ca trebuie sa ne gandim bine inainte de a apuca o cale. Mai tarziu poate fi prea tarziu.

    RăspundețiȘtergere
  13. Madelaine,

    Se zice ca nu trebuie sa fim dependenti de bunurile noastre. Sau sa nu ne legam prea mult.

    RăspundețiȘtergere
  14. Cum poti tu, Gina, sa nu ramai insensibila la nici una din aceste povesti moralizatoare?Cred ca altcineva, poate chiar eu, ar fi trecut nepasator pe langa ea.O fi bine, o fi rau?

    RăspundețiȘtergere
  15. Maria,

    Cred ca interesul meu pentru tot ce vad in jur- oameni, locuri, flori, animale si pentru ce spun oamenii tine de structura mea sufleteasca. Pur si simplu vad si aud. Este spectacolul la care sunt un participant implicat.
    Mi-am petrecut 8 zile printre niste oameni speciali, mai multi tineri, cu bogate experiente si trairi. Mi-am incarcat sufletul cu ce am auzit.
    Am vazut si tineri tristi. Lumea este complexa, complicata, buna si rea. Noi suntem lumea..o fi bine, o fi rau..cine stie?

    RăspundețiȘtergere
  16. Imi plac asemenea povesti; citesc zilnic cateva...Unele le-am adaptat si postat...Acum, vazand reactiile de aici, ma simt incurajat sa mai comit...

    RăspundețiȘtergere
  17. Gabi, de la o vreme si eu incep sa cred ca nimic nu este intamplator.

    RăspundețiȘtergere
  18. @ Daurel,

    De multe ori, intr-o povestioara, se concentreaza mesaje mai profunde decat in sute de pagini de proza.
    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  19. Am mai trimis un mesaj dar probabil a ajuns in...eter. Mentionam acolo ca traim in postmodernism, o gandire filosofica care promoveaza relativismul. Cu alte cuvinte, te mentine permanent in inceritudini cu privire la bine si rau. Cred ca un om de caracter stie sa isi formeze principii sanatoase de viata care sa ii ofere posibilitatea sa distinga binele de rau. Si, in consecinta, sa faca alegeri in cunostinta de cauza...

    RăspundețiȘtergere
  20. Florentin,
    Nu stiu ce s-a intamplat cu mesajul anterior.
    Da, a devenit un mod la indemana al multora dintre noi de a raspunde in circumstante mai dificil de caracterizat cam asa- adevarul este , undeva, pe la mijloc.
    Consatiintele limpezi stiu sa faca alegerile corecte. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  21. da, o stiam si eu. o fi bine, o fi rau? :)) eu zic ca a fost exact asa cum trebuia sa fie pentru el! nimic mai mult, nimic mai putin.

    RăspundețiȘtergere
  22. Shanti,
    Nu ma sfiesc sa invat de la toate varstele cate ceva. Tu imi intaresti spiritul rational intr-un fel , cumva, poetic.Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  23. Povestirea ta, draga Gina, imi aminteste de o alta, citita mai demult intr-o carte a lui Osho. In esenta, era vorba despre acelasi lucru, numai fraza de raspuns era diferita - "nu da importanta!". In acelasi sens: nu te atasa de o directie sau alta, nu te lasa dus de valul judecatii, urmeaza ceea ce simti si ceea ce-ti spune propria constiinta.

    Frumos spus "calea cea dreapta". Caci nu cred ca exista o cale unica, pentru toata lumea, de-a ajunge la destinatie. Si, in consecinta, nu poate exista cale gresita. Doar drumuri ocolitoare. In fond, cum spune o vorba prin Constanta, " toate drumurile duc la mare".
    Tot acolo ajungem intr-un final, mai devreme sau mai tarziu, cata vreme decidem sa urmam "calea cea dreapta", adica propriul drum.

    RăspundețiȘtergere
  24. Ruxi,
    Poate ca avem ' calea cea dreapta' chiar in inima. Ea ne da speranta si putere de a ne ridica, atunci cand ni se pare ca toate se duc. Sa mergem mai departe cand simtim ca ne parasesc puterile.
    Din tot sufletul iti doresc sa ai mereu calea cea dreapta!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.