Omul
abia isi tinea zilele si familia. Isi iubea calul, asa cum isi iubea lumina ochilor.Saracia crestea cu fiecare zi. Localnicii i-au cerut sa le vanda lor calul. I-au oferit multi bani.
Omul s-a gandit, s-a uitat la copiii flamanzi, s-a uitat si la calul sau, si a refuzat oferta. Cumparatorilor nu le venea sa creada. Si l-au intrebat de ce isi condamna familia la saracie si chiar la moarte. Scarpinandu-se in cap, omul a zis mai mult pentru sine o fi bine, o fi rau..
Si iarasi au venit alti cumparatori, oferindu-i si mai multi bani. Si omul a raspuns la fel.
Intr-o zi, cineva a lasat usa grajdului deschisa. Calul a fugit . Au venit satenii Ai vazut? Dumnezeu te-a pedepsit..trebuia sa-l vinzi, familia nu ti-ar fi murit de foame.
Omul a privit catre cer, zicand mai mult pentru sine o fi bine, o fi rau..si a intrat in casa.
Peste cateva zile, calul s-a intors. A adus inca trei cai salbatici. Omul i-a ingrijit, erau mari si puternici. Si toata lumea il pizmuia. Celor care il intrebau daca are un cal de vanzare, le raspundea ca nu se poate desparti de niciunul, o fi bine, o fi rau..
Intr-o zi, fiul lui a plecat undeva , in alt sat. Calare pe calul cel mai puternic. Undeva, pe o costisa, a cazut. Si-a rupt trei coaste.
Oamenii il invinuiau pe omul care nu si-a vandut calul si , uite, Dumnezeu l-a pedepsit. El asculta si, uitandu-se la cer, vorbea mai mult pentru sine, o fi bine, o fi rau…
Intr-o zi , a inceput razboiul. Toti flacaii din sat au primit chemare. Au plecat si nu s-au mai intors. Niciodata.
Feciorul ranit a fost lasat acasa. Oamenii il ocoleau, privindu-l chioras.
Batranul se uita la cer, intrebandu-se o fi bine, o fi rau…
Cunoaste cineva calea cea dreapta?
p.s. Povestioara am auzit-o de la un tanar teolog , in urma cu vreo zece zile, calul, de pripas, pe internet.
Le dau mai departe- o fi bine , o fi rau..
O pilda tare inteleapta!
RăspundețiȘtergereOare cati dintre noi acceptam nenorocirile de parca ar fi aducatoare de bucurii?
Prea putini avem aceasta mentalitate...O fi bine,o fi rau...
De crezi în drumul tău, mergi pe el, oricine ce ar zice! O fi bine, o fi rău... Vei vedea, la timpul potrivit.
RăspundețiȘtergereE bine ca ne-ai impartasit povestea. Poate invatam ceva din ea.
RăspundețiȘtergereO zi minunata!
Impresionanta pilda ! Important e sa faci ce simti tu, daca o fi bine, vezi mai tarziu.
RăspundețiȘtergereVai, cat adevar si cata intelepciune in cuvintele astea!
RăspundețiȘtergereE drept ca ne e greu sa renuntam la bunurile noastre, chiar daca altii spun ca e in favoarea noastra.Nu stim niciodata ce consecinte vor avea actiunile noastre, daca o fi bine ori o fi rau.Cred ca barbatul si-a pus increderea in Dumnezeu, si asta l-a ajutat, ramanand macar cu feciorul ranit...
Englezii spun aşa: God works in misterious ways :)
RăspundețiȘtergereCalea cea dreaptă. Cred că este ascunsă în fiecare dintre noi. Trebuie doar să avem răbdare şi să nu renunţăm la căutarea ei... O zi bună!
RăspundețiȘtergereFoarte frumos! O fi bine,o fi rau eu o povestesc si altora...
RăspundețiȘtergereImi place povestea si ma gandesc ca orice ni se intampla nu e intamplator.
RăspundețiȘtergereO fi bine, o fi rau daca gandesc asa?
Angi,
RăspundețiȘtergerecred ca asta inseamna mult mai mult decat s-ar crede.
Adele,
RăspundețiȘtergereCam asa zic si eu- esti stapan pe drumul tau. Sau tu ai puterea deciziei.
Arcadia, invatam toata viata!
RăspundețiȘtergereCony, bine ai venit!
RăspundețiȘtergerePoate ca trebuie sa ne gandim bine inainte de a apuca o cale. Mai tarziu poate fi prea tarziu.
Madelaine,
RăspundețiȘtergereSe zice ca nu trebuie sa fim dependenti de bunurile noastre. Sau sa nu ne legam prea mult.
Iulia,
RăspundețiȘtergereMi-a luat ceva timp sa inteleg.
Cris, adica sa avem incredere in tot ce simtim.
RăspundețiȘtergereElite, sigur. Chiar ma bucur.
RăspundețiȘtergereCum poti tu, Gina, sa nu ramai insensibila la nici una din aceste povesti moralizatoare?Cred ca altcineva, poate chiar eu, ar fi trecut nepasator pe langa ea.O fi bine, o fi rau?
RăspundețiȘtergereMaria,
RăspundețiȘtergereCred ca interesul meu pentru tot ce vad in jur- oameni, locuri, flori, animale si pentru ce spun oamenii tine de structura mea sufleteasca. Pur si simplu vad si aud. Este spectacolul la care sunt un participant implicat.
Mi-am petrecut 8 zile printre niste oameni speciali, mai multi tineri, cu bogate experiente si trairi. Mi-am incarcat sufletul cu ce am auzit.
Am vazut si tineri tristi. Lumea este complexa, complicata, buna si rea. Noi suntem lumea..o fi bine, o fi rau..cine stie?
Imi plac asemenea povesti; citesc zilnic cateva...Unele le-am adaptat si postat...Acum, vazand reactiile de aici, ma simt incurajat sa mai comit...
RăspundețiȘtergereGabi, de la o vreme si eu incep sa cred ca nimic nu este intamplator.
RăspundețiȘtergere@ Daurel,
RăspundețiȘtergereDe multe ori, intr-o povestioara, se concentreaza mesaje mai profunde decat in sute de pagini de proza.
Multumesc.
Am mai trimis un mesaj dar probabil a ajuns in...eter. Mentionam acolo ca traim in postmodernism, o gandire filosofica care promoveaza relativismul. Cu alte cuvinte, te mentine permanent in inceritudini cu privire la bine si rau. Cred ca un om de caracter stie sa isi formeze principii sanatoase de viata care sa ii ofere posibilitatea sa distinga binele de rau. Si, in consecinta, sa faca alegeri in cunostinta de cauza...
RăspundețiȘtergereFlorentin,
RăspundețiȘtergereNu stiu ce s-a intamplat cu mesajul anterior.
Da, a devenit un mod la indemana al multora dintre noi de a raspunde in circumstante mai dificil de caracterizat cam asa- adevarul este , undeva, pe la mijloc.
Consatiintele limpezi stiu sa faca alegerile corecte. Multumesc!
da, o stiam si eu. o fi bine, o fi rau? :)) eu zic ca a fost exact asa cum trebuia sa fie pentru el! nimic mai mult, nimic mai putin.
RăspundețiȘtergereShanti,
RăspundețiȘtergereNu ma sfiesc sa invat de la toate varstele cate ceva. Tu imi intaresti spiritul rational intr-un fel , cumva, poetic.Multumesc!
Povestirea ta, draga Gina, imi aminteste de o alta, citita mai demult intr-o carte a lui Osho. In esenta, era vorba despre acelasi lucru, numai fraza de raspuns era diferita - "nu da importanta!". In acelasi sens: nu te atasa de o directie sau alta, nu te lasa dus de valul judecatii, urmeaza ceea ce simti si ceea ce-ti spune propria constiinta.
RăspundețiȘtergereFrumos spus "calea cea dreapta". Caci nu cred ca exista o cale unica, pentru toata lumea, de-a ajunge la destinatie. Si, in consecinta, nu poate exista cale gresita. Doar drumuri ocolitoare. In fond, cum spune o vorba prin Constanta, " toate drumurile duc la mare".
Tot acolo ajungem intr-un final, mai devreme sau mai tarziu, cata vreme decidem sa urmam "calea cea dreapta", adica propriul drum.
Ruxi,
RăspundețiȘtergerePoate ca avem ' calea cea dreapta' chiar in inima. Ea ne da speranta si putere de a ne ridica, atunci cand ni se pare ca toate se duc. Sa mergem mai departe cand simtim ca ne parasesc puterile.
Din tot sufletul iti doresc sa ai mereu calea cea dreapta!