duminică, 30 decembrie 2007

Incheiere

Pana la lectura acestei carti, n-am reflectat,nicicum, asupra problemelor si teoriilor alchimiste.Cartea mi s-a parut fascinanta, cu atat mai mult, cu cat este scrisa de o minte geniala, cum a fost aceea a lui Mircea Eliade.

Dupa decembrie 1989, cand edituri romanesti, mai mult sau mai putin autorizate, au publicat carti despre: elemente paranormale, alchimie, mistica, metempsihoza, sinestezie etc.,s-au produs mutatii si in mintea noastra, a celor care in scoala am studiat, sau mai precis, am invatat ca evolutia se datoreaza exclusiv stiintei.Sigur ca intrebari ne punem de cand incepem a gandi si a crede ca intre noi si mediu exista si relatii pe care nu le putem explica;dar, marturisesc ca, pe mine , ca persoana, aceasta carte m-a imbogatit , sporind, daca-mi este permisa parafraza" misterul"
N-am citit niciun alt material in care sa fi fost interpretat ceva din continutul ei. De aceea, n-am facut decat s-o prezint , cu interesul pe care mi l-au conferit: capacitatea mea de intelegere, informatia prin lectura si varsta.
Imi permit , in incheiere, sa citez un paragraf din capitolul" Alchimie si mistica";" Ceea ce natura poate face cu ajutorul secolelelor in singuratatile sale subterane, noi o putem sili sa faca intr-o siungura clipa, ajutand-o si punand-o in conditii mai bune .Intocmai dupa cum putem face painea, putem face si metalele.Fara noi, recoltele nu s-ar coace pe camp; graul nu s-ar preface in faina in morile noastre, nici faina nu s-ar preface in paine."Continutul acestor vorbe este pozitiv, incurajator.
Sa ne intelegem asadar cu natura, ar fi mesajul cartii, in ceea ce priveste opera minerala, tot atat de bine, dupa cum ne intelegem in privinta muncii agricole.Numai asa se vor deschide in fata noastra comorile.O asemenea incredere in forta omului de a desavarsi natura prin tehnici si ritualuri de crestere isi are radacinile in cele dintai sinteze mentale ale istoriei mesopotamiene. Desavarsind natura, omul isi va desavarsi propria evolutie.Sensul oricarei"magii" consta in a obtine perfectiunea si autonomia ,folosindu-se de "EXEMPLUL" si de "'FORTELE COSMOSULUI".
Dupa o astfel de lectura,inteleg altfel, ceea ce Mircea Eliade, devenit varful de lance al generatiei sale, afirma;"Deasupra tuturor gloriilor efemere si desartaciunilor legate de patimile noastre pamantesti, un singur punct ramane fix, neclatinat de nicio catastrofa istorica- GENIUL

4 comentarii:

  1. Geniul adevaratelor valori umane strapunge nemarginirea timpului, doar el rezista printre marea de efemeride.
    Oare cati romani atinsi de geniu mai vietuiesc acum, contemporani cu noi?
    Acei copii si tineri superdotati, olimpicii nostri de frunte, se vor putea desavarsi la rangul rarisim atins doar de geniu?

    RăspundețiȘtergere
  2. am citit... multumesc de trimitere.
    o simpla nota ma incumet sa las in schimb... oamenii au stiut in trecut sa trateze mediul, natura cu respect. sa se plece umili in fata miracolului de orice fel pe acest pamant... rengn animal, vegetal, mineral. trist este ca pe masura evolutiei noatre am inceput sa abuzam ceea ce odinioara stiam a pretui, sa ne umplem de aroganta superioritatii, falsa dealtfel, data tocmai de faptul ca putem grabi, dirija si modifica ceea ce altfel, in mod natural, ar lua mii de ani... asta ne-a pierdut si ne va pierde cu desavarsire - aroganta noastra.

    ...frumos vorbea eliade despre geniu... iar el chiar a fost unul.

    RăspundețiȘtergere
  3. da, si eu cred ca ne-am indepartat mult prea nult de natura..omul, prin stiinta lui , devine mai puternic, dar si mai periculos,,

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.