în acorduri spaniole

 Că prin gimnazii și  licee, corurile de copii sunt conduse, de cele mai multe ori, de  către profesoare, asta nu este o noutate. Dar un concert,  în care orchestra numără  mai mult de șaizeci de  instrumentiști, dirijat de o  doamnă, eu am  văzut astă seară, pentru prima oară..

Și surpriza  este că  doamna a venit  tocmai din îndepărtata  și dulce- aromata Malaga.

O spanioloaică  nu prea înaltă, creolă, cam băiețoasă, tunsoare  scurtă, gel cât se poate, costum sobru, figură cam tristă. 
De altfel, le-am văzut la ele acasă.. femeile  Spaniei au ceva tragic în privire,  un fel de dor nerostit..

După întâia  piesă Esclavos Felices, de J.C. Arriaga- mare încântare, într-o revărsare de  tonuri blânde, gâlgâind de prospețime, atmosfera s-a  destins, publicul s-a lăsat cucerit,  muzica  a  încălzit sufletele.

Cu Sinfonia Sevillana, de J. Turina, în trei părți, între scenă  și public  distanța dispăruse de tot. Aplauze  sincere de tot.
 În ropote!

Pentru a doua parte  a concertului, ni s-a pregătit o altă surpriză- un oltean, Radu Ionescu, elev în ultima clasă a Liceului de Artă  Marin Sorescu, ne-a încântat cu  naturalețea, elanul și  exuberanța  adolescenței, strunind  cu pasiune corzile chitarei: Fantasia  para un gentil hombre, concierto guitarra y orquesta, de J. Rodrigo.

  Următoarele piese- Asturias, de I. Albeniz, Danza del Fuego, M. Falla, Preludio din La Revoltosa, de R. Chapi, Intermedio din La leyenda  del beso, de Soutullo y Vert, Intermedio din La Boda de Luis Alonso, G. Gimenez au pus într-o lumină extraordinară munca  plină de pasiune și de  dăruire a  celor șaizeci de artiști instrumentiști, care s-au pliat perfect pe diapazonul tinerei  muziciene Silvia Olivero Anarte. 
Toți  erau cu ochii țintă la  la ea. 
Cât muncesc acești oameni- săptămână de săptămână , alte piese, alt stil, alt dirijor, și cât de  rău sunt plătiți..

Și ca o paranteză-cum să  nu fii mândru când afli că profesorul  care a pregătit-o în arta dirijoratului pe  tânăra malagheză  este românul Octav Calleya?

  Pasionată, simpatică,  grațioasă ca o balerină,  când sobră și imnică , simulând  tropotul   jocului de picioare al dansatorilor de flamenco, când lirică,  plutitoare ca o barcă pe undele râului Guadalquivir,  în zbor de  acorduri  fine, orchestrate melodramatic și pasional , în sărut pătimaș de legendă,  Silvia a cucerit total publicul.

 Ne-a oferit o seară extraordinară de ritm, culoare,  feminitate.
 Doar dansul a lipsit.//
În sală erau toate vârstele, de la  5 la  80  și..de ani ( l-am  zărit pe  celebrul profesor de matematică, Minasian).
 Toți au trăit farmecul unei seri care îți picură  ceva  unic în suflet.Ceva care nu seamănă cu nimic din ce știai.
 În clipa aceea știi că  BUCURIA contează. 
Restul este  viața de afară.