nu-i totdeauna același lucru cu propria-ți părere.Henryk Sienkievicz
Cred că personajele imaginare- nu acelea pe care, vrând/nevrând a trebuit să le alcătuiești, școlar fiind, în caietul de compunere, ci acelea adunate în gând-sunt mult mai adevărate decât cele care te înconjoară.
Știi de ce cred asta?
A trecut ceva timp de când nu l-am mai auzit pe fermecătorul Conu Alecu..
Ascultă-l, te rog!
//tu ce zici??
Eu zic ca "fuga de suferinta,fuga de dragoste este" iar cuvantul cheie este "sacrificiu" adica subminarea sinelui egocentric pentru aflarea sinelui iubitor!
RăspundețiȘtergereCat despre simplitate,asta se invata!Nici baremi copiii din ziua de astazi nu o mai au.
Eu aș începe cu ...simplitatea.În sensul ei cel mai frumos, simplitatea ca o condiție nu doar a existenței, ci ca o esență a frumuseții morale.
RăspundețiȘtergereSuntem noi, oare, simpli?
Poate doar în aparență.
Simplitatea este în toate:
dăruim- simplu! ca să bucurăm. Doar atât? nu cred.
Dăruim, pentru că ne place să simțim că dăruim, că aducem bucurie cuiva, că, într-un fel, îl îndatorăm, dăruindu-i bucurie..
Mai suntem simpli?Deja, suntem egoiști, sau greșesc, cuva?
Este naturală simplitatea..da? pornim cu ea în viață, dar ne îndepărtăm tot mai mult. Și tot căutăm apoi drumul către simplitate.
Între timp, iubim! Ne lăsăm iubiți/trădați, noi înșine iubim și trădăm, de fapt , ce este trădarea?
Nu este tot iubire, dar pentru altceva/altcineva?
Cred că am rătăcit ..frica.
Tu te referi din cate inteleg la a darui neconditionat fara a cere ceva in schimb...ceea ce ar presupune egoism,indatorare
ȘtergereDepinde de caz.Si apoi ai nevoie sa primesti ,baremi asa cat de cat onorific,nu ca moneda de schimb ,ci ca forma elementara de feed-back ce confirma ca nu vorbesti in desart.
Important este sa te pui in locul celuilat,si sa te gandesti cum oare te-ai simti?Ce vreti sa va faca altii voua ,faceti-le voi lor,o spune chiar Biblia.
Tradarea?...e totuna cu uitarea.Cum sa fie tot iubire? Oamenii nu se schimba precum batistele.
De multe ori, cred că fiecare își are propriul ..ADEVĂR.
RăspundețiȘtergerePe care, oricât ai vrea să-l înțelegi, nu prea reușești.
Rămâne(totdeauna) calea de mijloc.
Adica a tolerantei,nu?Atat cat se poate desigur...si de ce nu se poate cand nu se poate?
ȘtergereDa. moderațíe.
RăspundețiȘtergereEi, aici este aici..ne acceptăm unii pe alții.
Cu toateale noastre câte le purtăm cu noi.
Personajele de care vorbesti tu, Gina, cele din gand, sunt cele care nu ne mint, nu ne inseala, nu ne dezamagesc si nu fug, atunci cand avem nevoie de ele! Sunt, poate, proiectia prietenului/prietenei perfect/perfecte pe care ni-l/ne-o dorim si de care, in lumea reala, nu prea avem parte! N-am prieteni imaginari, Doamne fereste, dar am o idee despre cum as dori sa fie prietenul/prietena din viata mea! Inca mai caut... :)
RăspundețiȘtergereGabi,
RăspundețiȘtergereAm tot citit în ultima vreme, mai ales aici, în acest spațiu virtual, fel de fel de aforisme, cugetări, subiectul fiind ”prietenia„.
Știi care este opinia mea? ( nu dau cu piatra, nu sunt în posesia vreunor teorii despre subiectul în cauză..etc.), ei bine, pe zi ce trece, conștientizez că, , înciuda atâtor vorbe, „prietenia„ ca legătură adevărată între oameni este pe cale de dispariție.
Ca-ți dă cineva „like ” la ceea ce scrii,( fără să se obosească să citească un rând) asta să fie dovadă că-ți este aproape?
că lumea comunică??
In nici un caz! Asa cred si eu, ca prietenia este un fenomen pe cale de disparitie. Lumea nu mai are timp pentru asa ceva, prioritatile s-au schimbat, umanitatea, in sine, se alieneaza pe zi ce trece. Vine un alt fel de sfarsit al lumii, mult mai infiorator, in esenta, decat cel real, si atat de vehiculat in ultima vreme.
RăspundețiȘtergereSă plângem ori să râdem, dragă Gabi??
RăspundețiȘtergereMai bine, luăm lucrurile așa cum sunt, râdem când se poate, privim în ochii copiilor, privim și cerul, și pădurea , ne îmbrăcăm frumos, ascultăm muzică bună( când se poate), nu ținem seamă că pământul se zguduie..și uite așa!
Gânduri bune!