Va fi pâine

pentru toți. chiar dacă va trebui să o împărțim cu lingurița.
Dejan Milojevic, scriitor sârb

Am învățat de la părinți,  la rândul meu, i-am sfătuit   pe copii să nu arunce pâinea. Bunica zicea că este mare păcat.

S-a  întâmplat  ca ieri și astăzi  să  se adune în sertar mai multe  felii de pâine...
 acoperite în punga de plastic.
 Expirau astăzi.// 
În jurul containerului de gunoi , se învârt zilnic patru-cinci maidanezi, cu cercel verde în ureche. Lumea din blocurile  vecine îi hrănește bine. Sunt dolofani, se mișcă alene. Am desfăcut punga , invitându-i la masă. Bineînțeles că  nu le-am oferit pâine goală, nu se cade. Cât ai clipi, au înfulecat mâncarea, au întors feliile pe o parte și pe alta, mirosindu-le.
S-au dat deoparte.//
Haina lungă, atârnând peste treningul soios și bățul terminat cu un cârlig  ascuțit  te lămuresc de îndată ce-l zărești  că este scormonitor.M-a speriat privirea lui piezișă, era ziua în amiaza mare, într-o clipă am regretat că nu am nimic să-i pot oferi. Doamnă, iau eu feliile de pâine, nu pe toate, las și pentru câini câteva, poate se răzgândesc..
A mușcat din prima bucată, cu iuțeală, le-a îndesat pe celelalte în sacul lui unsuros și  s-a strecurat ca o umbră printre blocuri.De obicei răutăcioși, când simt miros  de intrus, câinii au rămas fără glas. .//
Îmi rătăcește gândul la o scenă din Mizerabilii lui Hugo, o știi, aceea când Jean Valjean este condamnat, pentru că a furat o pâine...