că există un anume înțeles în întâmplări, dar
apoi vedem că am greșit..de fapt nu există. Te trezești din cauza unei dureri și-ți spui că e din dragoste..dar lucrurile nu se leagă..//
Arbori de toate vârstele, unii golași, alții cu smocuri de frunze în moț, își spun în gând poveste niciodată terminată.
Învăluită într-o dulce melancolie, pădurea răspândește arome
dulcege: verde și galben, castană răscoaptă, roșu-aramă în vălătuci de cărări.Raze târzii cochetează cu umbra fugară a zilei ce pleacă..//
Nu trebuie neapărat să fii
stăpânul unui loc, dacă-l iubești cu adevărat, e destul să știi că e în siguranță, că nu e amenințat de schimbări sau că e vorba doar de schimbările firești aduse de timp și de împrejurări„.
Minunată cartea asta! citește-o!
Al zecelea om, despre ea vorbesc.._
Al zecelea om, despre ea vorbesc.._
Nu stiu cum,dar tu faci parte exact din acel peisaj.Esti ca o frunza pe o alee...,dar una zambitoare.:)
RăspundețiȘtergerePupici!
Angi, așa?
RăspundețiȘtergere„Aripi, aripi, aripi, zboruri de clăbuc...
Clipe călătoare către zări se duc„
Frumoase ganduri. Toamna ne predispune la meditatie.
RăspundețiȘtergereFrumoasa toamna pe la dumneavoastra.
Numai bine si o zi frumoasa! :-)
Da! toamna argeseana este faina, Alex!
RăspundețiȘtergere