joi, 19 februarie 2015

...A sufla în flaut

 nu înseamnă a cânta, trebuie  să miști și degetele.
 J.W. von Goethe

Am ascultat astă seară  cu mare plăcere o miniorchestră foarte interesantă, nu doar pentru că ai  săi componenți sunt  total diferiți: Elena Cecconi vine din Italia, Daniel Hai sung Bac și David Jaewook  Jeon sunt  coreeni, iar Marin Gabriel este solistul Teatrului  Națíonal de Operă din Constanța.
Văzându-i împreună, gândul mi-a fugit la filmul ”Trei băieți și o ștrengăriță”, asta așa  doar ca o glumă, pentru că   Eurasia Flutes Quartett ne-a oferit un concert  minunat, pe cât de serios  pregătit, pe atât de melodios, dulce, plin, adunând laolaltă tot ce are  natura mai frumos în frumoasele ei  sonorități.
Ce alt instrument poate să egaleze  frumusețea sunetelor acestui atât de  vechi instrument muzical, poate chiar cel mai vechi, dacă  este să  ținem seama de informațiile  despre  flautul de os  descoperit  în grota Gourdan din Franța,  datând   chiar din epoca bronzului?
”Flaut”, din  latinescul „flauto”, prin combinația  a trei note: Fa-La-Ut, flautul, fratele multor instrumente antice:  păstorii și vânătorii imitau trilurile  păsărilor, șuierului vântului,  susurul izvoarelor, freamătul frunzelor.
 Venind din Arcadia, Pan, fiul lui Hermes și al Dryopei, protectorul  turmelor și al păstorilor, ascuns în întunecimea  codrilor,urmărindu-le pe nimfe, zeul  pe jumătate animal, cu barbă,  coarne și copite, cânta din flautul lui de trestie, în care a ascuns-o pentru totdeauna pe nimfa  Syrinx.  
Ce istorie  fabuloasă,  frumoasă ca o trenă mitologică poartă cu sine flautul!
  La toate acestea se vor fi gândit Giachino Rossini, W.A. Mozart, Robert Schumann, Anton Reicha, ale căror  creații:„ Uvertura  la opera Semiramide”, „ Concert  în Fa  major, KV313,”,„Kinderszenen, op. 13„, ”Sinfonico pentru  patru  flaute, op. 12” le-am ascultat astă seară, într-un ansamblu   foarte interesant.  
Un concert bogat, modern,  melodios,  tonifiant, amintind de tot ce are natura mai blând  în împletirile  ei sonore.

3 comentarii:

  1. Un concert este un eveniment, adică el presupune mai multă lume, organizată, în principiu, din trei componente: scena, publicul și partea care nu se vede- organizatorii.
    Nicio parte nu o poate ignora pe cealaltă; bunăoară, eu, ca persoană care merge la aceste concerte de niște ani buni, nu pot să nu constat cât de mult se implică artiștii, aș zice , chiar foarte mult, câte repetițíi se vor fi făcând,pentru ca un concert să reușească, cât efort depun ei: intelectual, fizic etc.
    Spectatorul vine la concert, se așază confortabil în fotoliul lui și ascultă. Ar trebui să aibă în minte faptul că artistul merită multă, chiar foarte multă atenție, trebuie ca în sală să se creeze o stare de bine, chiar dacă, din cine știe ce motive: sărăcia generalizată/ lipsa de fonduri / frigul etc. această stare de bine se diminuează.
    Aseară, am constatat, cu un fel de strângere de inimă, niște amănunte, care ar putea fi trecute cu vederea, dacă s-ar fi petrecut într-un cămin cultural, din satul x:
    - în plin concert, și nu uita, concert de flaut, o doamnă corpolentă traversează în pas de front sala, ținându-și de mână fetița, pe care o duce la toaletă.
    Face același lucru peste vreo zece minute, pe același traseu.
    Asta, în condițiile în care , ea și fetița ar fi putut să aștepte pauza dintre două piese, ocupând locuri la capătul rândului...erau suficiente locuri !!
    Un domn, care, de la o vreme, se ridică de cel puțin două ori, în timpul concertului, pentru a face poze artiștilor, deranjând vizibil sala, o apostrofează pe respectiva doamnă, spre dezamăgirea celor din jur.

    Ar mai fi de luat în seamă alte „amănunte”, care vorbesc despre multe....

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună ziua, doamna Gina,
    Important este că aţi avut o seară magică, făcând abstracţie de micile neplăceri deranjante. Sunt oameni şi oameni, doar că unii aşteaptă doar ei să fie respectaţi fără ca ei să-ntoarcă respectul.
    Mă bucur aşa mult că reuşiţi să vă acordaţi un timp numai al dumneavoastră care să vă încarce spiritual. Mi-ar plăcea şi mie asta, dar din păcate, în ultima perioadă aşa multe obstacole s-au adunat încât parcă mă-ngrop fără nicio speranţă de-a mai ieşi la suprafaţă. Sper să-mi revin cât mai curând posibil. Nădejdea mi-e în Domnul. El e bun şi drept cu fiecare din noi.
    Zile frumoase şi numai bucurii vă doresc, doamna Gina.
    Dragoste şi binecuvântări.
    Cu mult drag,
    Ştefania :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea Ștef, toate serile de joi au un fel de magie. Pentru două ore, uit de toată agitația zilei, de tot cenușiul problemelor și-mi încarc sufletul cu frumos.

    Fii încrezătoare! Trebuie să vină zile bune!
    Te îmbrățișez și-ți doresc mult noroc, fată bună și cuminte!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.