Am frunzărit cursul
de Folclor, să-mi reamintesc ce ne mai povestea blândul nostru dascăl,
cu barba albă moșnegească și câteva fire răzlețe, rătăcind pe
creștetu-i de om care a citit și scris atâtea la viața lui.
Domnul Vrabie!
Parcă-l văd
căutând mereu în palmă răspuns nenumăratelor întrebări despre noi, ca
neam și ca obârșie, despre obiceiuri, tradiții și sărbători.
Dumnealui
accepta o mai relativ veche teorie, potrivit căreia, ~Dragobete~ ar fi
un un cuvânt slav, obținut prin contopirea temei~ drag~ și
~bati~`/bete, așadar: a fi drag!
S-a ales
pentru sărbătorirea
iubirii, imediat după sfârșitul iernii, când nopțile scad, ca durată,
cresc și se luminează generos zilele , iar natura toată freamătă.
Între
Cer și Pământ, toate animatele înalță imn de slavă VIEȚII!
pădurile
mângâie matern norii, se deschid potecile, câmpia, vorba poetului,
scoate aburi, se adună păsările de prin hogeaguri, în tril timid, la
început, se rânduiesc- două câte două, ies din țarcuri oile..
Omul
completează cu bucurie armonia cosmică: tinerii culeg flori din crâng,
se întorc pe cale zgomotoși, în cârduri, deloc întâmplător croite,
aleargă laolaltă fete și
flăcăi, și, dacă vreo fată se lasă prinsă de un fecior, acela îi va fi
logodnic.
Se culege
apa zăpezii ramase prin locuri umbroase , ea fiind adevărat leac
binefăcător pentru împrospătarea tenului oricăreia dintre femei și
fete.
Prin meri se agață șnururi de mărțișoare!
Astăzi
nu se lucrează, doar se aerisește și se curăța casa, se îngrijește
curtea, se deretică gradina, se îngrijesc animalele, stupii,
păsările, florile.
Și, mai ales, sufletele!
Nimeni nu se supără, nimeni nu plânge, inimile se deschid spre împăcare și iubire.
Dragobetele sărută fetele!//
Lună în câmp, de Nichita Stănescu
Cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiților gutui
și de-aș putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.
Mi s-ar părea că deslușesc, prin crenge,
zvelți vânători, în arcuiții lei
din goana calului, cum își subție arcul.
0, tinde-ți mâna stânga către ei
și stinge tu conturul lor de lemn subțire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.
Eu te privesc în ochi și-n jur să șterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... și ai putea, uitând, să ne strivești în gene
dar chipul ți-l întorn, pe brațul stâng.
Frumos,cum doar Rusaliile mai sunt, nevăzut la chip,de când lumea s-a înrăit,om
și înger, fiu de neobosită Dochie, Dragobetele este, în obiceiul
nostru popular, un fel de zeu binefăcător. 
Un gând de departe:Transmis oral, din batrani, intr-o carte a vietii nescrisa, virtuala, acest mod de a trai, luat fara notite, memorat din generatie in generatie, ne transmite o sarbatoare esentiala, nedrept uitata, agresiv si nedemn substituita cu o alta, adaptata timpurilor moderne, dar de care nu ne leaga nimic.
RăspundețiȘtergereDragobete, zeitate straveche, violent-voluptuoasa, senzuala, tipica unei culturi dionisiace, potrivite cu spiritul pagan al locului pe care traim, cel de la nordul Dunarii, avand Carpatii- cununa peste timp.
DRAGOBETELE este, intr-adevar, o zeitate mult mai „carnala” decat silfidul sfant Valentin, care-si arata amorul lui firav, cu inimioare strapunse de sageti si ravase parfumate...
Este aceeasi diferenta ca intre Mos Craciun si Santa Claus, care pune jucarele in ciorapei.
Si Craciunul, si Dragobetele sunt niste zeitati stravechi si, cand apare crestinismul aici, gaseste lucrurile acestea, destul de bine cimentate in credinta populara romaneasca.
Crestinismul si cultura arhaica se suprapun, se intrepatrund, se amesteca extraordinar.
E fabulos ca s-au pastrat aceste credinte vechi, chiar si in forma lor „stilizata” (iata, astazi, flacaii si fetele nu fac altceva, decat sa culeaga flori impreuna si sa rada), este cea mai buna dovada de continuitate a noastra aici, e un document istoric exceptional in credinta populara, pentru ca ea ne vorbeste despre lucruri mai vechi, decat documentele de la 1330, decat descalecatul din Maramures, decat Cronica de la Viena sau altele!
Aceste credinte sunt documente, care arata ca aici e o continuitate - de mai bine de trei mii de ani.
Obiceiuri frumoase pastrate din departari...
RăspundețiȘtergereIeri chiar ne-am facut timp pentru o "curatenie" de primavara prin gradina,apoi ne-am asezat frumos in casa si am avut o seara linistita,cu olecuta de romana de bac si niste radicali de clasa a VII-a.
Azi,spre surprinderea mea ,la inceputul zilei tot 24 am scris pe tabla.:) Imi dorea inca o astfel de zi.:))
Pupici si numai bine!
Angi, ești o bomboană!!
RăspundețiȘtergere”cu olecuta de romana de bac si niste radicali de clasa a VII-a.”
MAMA!
Toate sărbătorile tot în sufletul ei își găsesc frumusețea! Știi ceva? aș da orice să mai prind o noapte lucrând cu unul dintre fiii mei orice temă, la oricare obiect , oricât de grea ar fi, oricât de târziu s-ar face!
Angi, încearcă să imortalizezi, cumva, clipele astea- sunt cele mai frumoase!
Mult succes copiilor tăi, pupici pentru tine!