...A sufla în flaut

 nu înseamnă a cânta, trebuie  să miști și degetele.
 J.W. von Goethe

Am ascultat astă seară  cu mare plăcere o miniorchestră foarte interesantă, nu doar pentru că ai  săi componenți sunt  total diferiți: Elena Cecconi vine din Italia, Daniel Hai sung Bac și David Jaewook  Jeon sunt  coreeni, iar Marin Gabriel este solistul Teatrului  Națíonal de Operă din Constanța.

Văzându-i împreună, gândul mi-a fugit la filmul ”Trei băieți și o ștrengăriță”, asta așa  doar ca o glumă, pentru că   Eurasia Flutes Quartett ne-a oferit un concert  minunat, pe cât de serios  pregătit, pe atât de melodios, dulce, plin, adunând laolaltă tot ce are  natura mai frumos în frumoasele ei  sonorități.

Ce alt instrument poate să egaleze  frumusețea sunetelor acestui atât de  vechi instrument muzical, poate chiar cel mai vechi, dacă  este să  ținem seama de informațiile  despre  flautul de os  descoperit  în grota Gourdan din Franța,  datând   chiar din epoca bronzului?

”Flaut”, din  latinescul „flauto”, prin combinația  a trei note: Fa-La-Ut, flautul, fratele multor instrumente antice:  păstorii și vânătorii imitau trilurile  păsărilor, șuierului vântului,  susurul izvoarelor, freamătul frunzelor.

 Venind din Arcadia, Pan, fiul lui Hermes și al Dryopei, protectorul  turmelor și al păstorilor, ascuns în întunecimea  codrilor,urmărindu-le pe nimfe, zeul  pe jumătate animal, cu barbă,  coarne și copite, cânta din flautul lui de trestie, în care a ascuns-o pentru totdeauna pe nimfa  Syrinx.  

Ce istorie  fabuloasă,  frumoasă ca o trenă mitologică poartă cu sine flautul!

  La toate acestea se vor fi gândit Giachino Rossini, W.A. Mozart, Robert Schumann, Anton Reicha, ale căror  creații:„ Uvertura  la opera Semiramide”, „ Concert  în Fa  major, KV313,”,„Kinderszenen, op. 13„, ”Sinfonico pentru  patru  flaute, op. 12” le-am ascultat astă seară, într-un ansamblu   foarte interesant.  
Un concert bogat, modern,  melodios,  tonifiant, amintind de tot ce are natura mai blând  în împletirile  ei sonore.