nu înseamnă a cânta, trebuie să miști și degetele.
J.W. von Goethe
Am ascultat astă seară cu mare plăcere o miniorchestră foarte interesantă, nu
doar pentru că ai săi componenți sunt total diferiți: Elena Cecconi
vine din Italia, Daniel Hai sung Bac și David Jaewook Jeon sunt coreeni,
iar Marin Gabriel este solistul Teatrului Națíonal de Operă din Constanța.
J.W. von Goethe
Am ascultat astă seară cu mare plăcere o miniorchestră foarte interesantă, nu
doar pentru că ai săi componenți sunt total diferiți: Elena Cecconi
vine din Italia, Daniel Hai sung Bac și David Jaewook Jeon sunt coreeni,
iar Marin Gabriel este solistul Teatrului Națíonal de Operă din Constanța.
Venind din
Arcadia, Pan, fiul lui Hermes și al Dryopei, protectorul turmelor și
al păstorilor, ascuns în întunecimea codrilor,urmărindu-le pe nimfe, zeul pe jumătate animal, cu barbă, coarne și copite, cânta din flautul lui de trestie, în care a ascuns-o pentru totdeauna pe nimfa Syrinx. 
Un concert bogat, modern, melodios, tonifiant, amintind de tot ce are natura mai blând în împletirile ei sonore.
Un concert este un eveniment, adică el presupune mai multă lume, organizată, în principiu, din trei componente: scena, publicul și partea care nu se vede- organizatorii.
RăspundețiȘtergereNicio parte nu o poate ignora pe cealaltă; bunăoară, eu, ca persoană care merge la aceste concerte de niște ani buni, nu pot să nu constat cât de mult se implică artiștii, aș zice , chiar foarte mult, câte repetițíi se vor fi făcând,pentru ca un concert să reușească, cât efort depun ei: intelectual, fizic etc.
Spectatorul vine la concert, se așază confortabil în fotoliul lui și ascultă. Ar trebui să aibă în minte faptul că artistul merită multă, chiar foarte multă atenție, trebuie ca în sală să se creeze o stare de bine, chiar dacă, din cine știe ce motive: sărăcia generalizată/ lipsa de fonduri / frigul etc. această stare de bine se diminuează.
Aseară, am constatat, cu un fel de strângere de inimă, niște amănunte, care ar putea fi trecute cu vederea, dacă s-ar fi petrecut într-un cămin cultural, din satul x:
- în plin concert, și nu uita, concert de flaut, o doamnă corpolentă traversează în pas de front sala, ținându-și de mână fetița, pe care o duce la toaletă.
Face același lucru peste vreo zece minute, pe același traseu.
Asta, în condițiile în care , ea și fetița ar fi putut să aștepte pauza dintre două piese, ocupând locuri la capătul rândului...erau suficiente locuri !!
Un domn, care, de la o vreme, se ridică de cel puțin două ori, în timpul concertului, pentru a face poze artiștilor, deranjând vizibil sala, o apostrofează pe respectiva doamnă, spre dezamăgirea celor din jur.
Ar mai fi de luat în seamă alte „amănunte”, care vorbesc despre multe....
Bună ziua, doamna Gina,
RăspundețiȘtergereImportant este că aţi avut o seară magică, făcând abstracţie de micile neplăceri deranjante. Sunt oameni şi oameni, doar că unii aşteaptă doar ei să fie respectaţi fără ca ei să-ntoarcă respectul.
Mă bucur aşa mult că reuşiţi să vă acordaţi un timp numai al dumneavoastră care să vă încarce spiritual. Mi-ar plăcea şi mie asta, dar din păcate, în ultima perioadă aşa multe obstacole s-au adunat încât parcă mă-ngrop fără nicio speranţă de-a mai ieşi la suprafaţă. Sper să-mi revin cât mai curând posibil. Nădejdea mi-e în Domnul. El e bun şi drept cu fiecare din noi.
Zile frumoase şi numai bucurii vă doresc, doamna Gina.
Dragoste şi binecuvântări.
Cu mult drag,
Ştefania :)
Draga mea Ștef, toate serile de joi au un fel de magie. Pentru două ore, uit de toată agitația zilei, de tot cenușiul problemelor și-mi încarc sufletul cu frumos.
RăspundețiȘtergereFii încrezătoare! Trebuie să vină zile bune!
Te îmbrățișez și-ți doresc mult noroc, fată bună și cuminte!