dimineaţa, ea se scula foarte devreme,
să vadă cum răsare soarele. eu dormeam – și prin somn
o auzeam ridicându-se din pat, fumând, sau citind,
și întorcea atât de repede paginile încât eram sigur
că dormeam în fiecare dintre ele.
la început, îmi cerea să merg cu ea. pe urmă a renunţat.
se ducea singură, undeva în pădure – cu vreo carte,
sau doar aşa, singură, cu ochii închişi, stând
în soarele timpuriu. eu dormeam. mă duceam mai târziu
să o caut. câteodată îmi surâdea văzându-mă.
alteori rămânea serioasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.