Se
spune că divorțul este una dintre cele mai traumatizante experiențe
prin care poate să treacă o familie, nu doar cei doi soți.
Statisticile arată că 50% dintre cupluri , mai devreme sau mai târziu,
se despart.
Sunt separări zgomotoase, la noi, ca la nimeni,
auzi deseori. Altele , elegante, cei doi rămân prieteni, participă
unul la nunta celuilalt, își plâng pe umăr la ananghie, se întâlnesc la
o cafea, ce mai, sunt mai apropiați după decât înainte. Este drept că
asta se întâmplă , mai ales, în filme.
În neamul meu- și nu este prea mic- nimeni n-a făcut pasul ăsta, fiecare, din motive doar de el știute.
În neamul meu- și nu este prea mic- nimeni n-a făcut pasul ăsta, fiecare, din motive doar de el știute.
Nu despre asta vreau să povestesc.//
El
și ea nu se mai suportau, ajunseseră la cuțite. Și ca să nu se întâmple
ceva și mai rău, au mers la tribunal. Vinovatul? știi cum e- dacă îl
asculți pe el, îl crezi, Doamne, cât a mai suferit..dacă o asculți pe
ea, plângi de-ți sare cămașa de pe tine.
El a câștigat casa, o cumpărase când era burlac.
Ea , mobila, covoarele, tacâmurile, cărțile, tablourile, păturile, vazele. Două mașini mari au încărcat tot.//
La
lumina câtorva lumânări colorate, femeia proaspăt divorțată,
singură, în sufrageria goală- el își petrece serile cu noua iubită-
așterne o față de masă albă, direct pe parchet.
Așază
elegant cele două kg de creveți pe un platou mare, alături de farfuria
cu icre și asortează cochet masa cu o sticlă de vin alb, rece ca
gheața..
Cu
ochii închiși, dansează după o muzică imaginară, mai ciugulește câte o
înghițitură, soarbe pe îndelete din paharul înalt ..lacrimi mari i se
preling pe obrazul nemachiat de câteva săptămâni.
Într-un
târziu, când zorile bat în ferestre, adună toate resturile de mâncare
într-un castron adânc, aduce barele perdelelor din toate camerele,
deșurubează capacele de la capete și îndeasă liniștită, încet , cu
grijă, toate resturile de creveți și de icre.
Pune capacele la loc, mai mult de formă, barele , de asemenea, face curățenie în grabă, închide ușa și, fără să se uite înapoi, pleacă.//
Liber, fostul soț se mută chiar a doua zi cu marea, adevărata lui iubire.
În primele zile , viața este roz, prietenii se întrec, care mai de care, să-i felicite.
Câteva zile mai târziu, nu se mai putea sta în niciuna dintre camere. Un miros groaznic venea de peste tot și de nicăieri.
Degeaba,
în noaptea de toamnă târzie, cu ferestrele deschise, au dormit
iepurește, să nu-i atace vreun hoț , inutile s-au dovedit revizuirile
ventilației, în eventualitatea că ar exista niscaiva șoareci morți.
Bani, nervi, nimic nu mai era ca înainte..
Niciun musafir nu le mai călca pragul, vecinii le ocoleau ușa, nici un muncitor n-a mai acceptat să schimbe măcar o priză.
Casa
a a fost pusă în vânzare, dar cum gura lumii este slobodă, în scurtă
vreme, toți cumpărătorii au dat bir cu fugiții, deși prețul a fost tot
mai mic..agenții imobiliari tăceau în telefon, când proprietarului
întreba dacă s-a găsit un cumpărător.
Într-o zi, cei doi foști soți, mai –mai să să se lovească unul de altul.
El a izbucnit în plâns, ea l-a consolat, el și-a spus pe jumătate necazul, ea s-a decis să-l ajute. Va cumpăra casa.
Toți zeii sunt pe pământ!!
Fericit că ea n-a înțeles în ce se bagă, el i-a făcut o reducere de 10%..Avocații au perfectat rapid actele.
Femeia s-a mutat în casa ocolită de toți.
El, fostul proprietar, și-a găsit a doua zi în curte , mobila și, bineînțeles, barele perdelelor.
Nimic nu este mai rău decât o femeie bună, zice un cunoscător.
p.s. e bine, când totul se termină cu bine, așa-i?
Diabolica afacere! Si la fel si imaginatia! Oricum povestea este savuroasa, trezeste parca lumea in pana de solutii! :)
RăspundețiȘtergereÎn căutarea ”cheii„ rezolvării acestui sistem cu trei„necunoscute”, ( dacă o fi una singură) nu mă pot imagina în niciuna dintre ipostazele feminine, așa că, dacă ar fi să-i fiu apărător bărbatului, aș zice că a ratat, cu bună știință ,o viață în care n-ar fi fost loc de niciun strop de plictiseală.
RăspundețiȘtergere