sâmbătă, 23 ianuarie 2016

e ziua scrisului cu toc



Mi-e dor de mine, fata  scrisului de mână!
 jurnal în  propoziții scurte , 
cu gânduri adunate-n plicuri roz,
 aduse de-un poștaș vestit de clopoțel.
Poeme lungi, în seri de vară,
 și  luna martoră tăcută, 
 cu-a ei lumină toarsă-n fir  de   rozmarin, micsandre albe,
 uitate-n iarba poleită sfânt.
Prind  clipa dulce, zburătăcită-n  rama vremii...

4 comentarii:

  1. :))Eu?!Foarte mult!
    Chiar si lucrurile ce trebuie sa le transmit pe calculator ,prima data le scriu de mana.Ce sa fac,ma simt mai bine asa,desi la un moment dat am primit critici de la un inspector ca in era informaticii n-ar mai trebui sa scriu de mana.Oare e normal?

    Si acum am langa mine agenda in care mi-am notat niste activitati ce le pot face cu copiii monoparentali sau cu parinti plecati in strainatate la lucru.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  2. Te înțeleg foarte bine, Angi!
    Copiii, problemele lor, date, însemnări, toate acestea nu se pot înscrie imediat pe calculator.
    Copilul este un suflet, tot ce ține de el, de viața lui se adună în mintea ta, în caietul tău... cine nu lucrează cu copiii nu poate înțelege.
    Mult succes, draga mea! și nu renunța la scrisul de mână!

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu mai scriu de mana si nu doar liste de cumparaturi. Unii si p-astea le scriu pe telefon. Am scris felicitari in iarna asta si in urma unei lectii deschise la gradi la Matei, m-am ales cu o tema pentru acasa si tot de mana am scris.o. Nu stiu, n-as putea renunta la asta, e ceva ce ma defineste ca om, parca m-as dezumaniza daca as folosi intrutotul tehnologia.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce-mi place ideea asta cu tema ta de mămică!!!
    Crenguța, draga mea, astea sunt adevăratele comori. Procedează cum crezi tu că este mai bine și adună-le, păstrează-le!
    NIMIC nu le poate înlocui!

    RăspundețiȘtergere