„Și duminica.Sâmbătă după-amiază, (zi lucrătoare) se făcea câte o convocare a profesorilor în cancelarie și eram anunțați că trebuie să venim la școală și în ziua următoare, pentru muncă patriotică; adunat păducel, curățénie în curtea CAP-ului etc. Când situațía s-a repetat a patra sau a cincea oară, unul dintre profesori a observat că, totuși, în Constituțíe, duminica este considerată zi liberă. Directorul școlii i-a răspuns că în Constituțíe nu se precizează că ar fi zi liberă și pentru profesori.„pagina 264
În fiecare duminică din primul trimestru al anului 1988, toți profesorii Școlii Nr.13 Pitești am fost nelipsiți de la muncă patriotică. Venea decembrie, ninsese,apoi, când zăpada s-a topit, a dat ploaia.
Undeva, pe lângă Albota, la Mareș, câmpul devenise mocirlă.Trebuia să culegem toți cocenii și să facem „bute„- era invenția unui activist, al cărui nume îmi scapă.
Ce nu pot uita este că el era spaima tuturor.
Ce nu pot uita este că el era spaima tuturor.
Înotam prin nămol, cizmele unei colege s-au spart, i-a spus directorului că nu mai poate continua, el a ridicat din sprâncene.
După 89, fostul director a ajuns inspector de specialitate.
Și, poate că ar mai fi fost și astăzi, dacă n-ar fi trebuit să se pensioneze.
Și, poate că ar mai fi fost și astăzi, dacă n-ar fi trebuit să se pensioneze.
Cei de azi sunt cei de ieri!
RăspundețiȘtergerePuterea tot a lor este.
Nu sunt oameni potriviti in anumite functii importante,iata de ce merg lucrurile prost!
Nu am auzit si eu ca un parlamentar sa participe la vreun curs de perfectionare...sau nu e nevoie ptr asa ceva?
Cine ar trebui să-i instruiască?
RăspundețiȘtergereNu știu dacă lectura cărții acesteia mi-a răscolit aducerile-aminte. Poate că ele se așternuseră , cuminți, pe rafturi... imediat după revoluție, fără să-mi fi cerut cineva, m-am interesat dacă se fac niscaiva cursuri de pregătire/reciclare. Speram să aflu lucruri noi, care să miște căruța școlii altcumva. După ce am ascultat vreo câteva zile poveștile unor inspectori care-mi erau foarte cunoscuți ca profesori, ( între timp se înscriseseră în politică) la școală, a venit, fără să se anunțe, o doamnă, pe care, de asemenea o știam foarte bine .( cumnata unei alte persoane din MEC) Nu auzisem niciodată despre niște performanțe ale respectivei persoane. Ei, bine, a ținut să „mă încurajeze„ să nu mă tem de inspecția pe care mi-o va face, pentru că ea este o femeie bună.
Am rămas stupefiată, mai ales că, avea un fel de tic:îmi tot lăuda o bijuterie.Am aflat , câteva zile mai târziu, cam cum stăteau lucrurile cu pasiunea respectivei doamne pentru bijuterii. Nu ale ei. ( inițial)
A fost cea mai nefericită întâmplare din cariera mea
Poate batea apropo la vreun dar!
ȘtergereStiu cazuri care cand veneau din excursii din strainatate,povesteau ce frumos a fost,neuitand sa maguleasca conducerea si sa le ofere niscai bijuuri!
Oportunism de ultima speta!
Tocmai.
RăspundețiȘtergereÎi plăcea Nefertiti.
Îți dai seama cât de mult m-am abținut- eu mă înscrisesem la curs, dornică să aflu niște chestiuni noi, ei, inspectorii, mergeau atunci în alte țări... eu voiam să învăț ceva nou, iar ea, care, ca profesoară, era recunoscută prin neperformanță, voia un dar de la mine, ca să-mi dea un calificativ bun.
De asta spun că experiența aceea a fost extrem de neplăcută.
Noi ,ca si liceeni,eram dusi la tot felul de munci agricole,dar fiind la Pedagogic eram poate mai avantajati fiind dusi doar la cules de mere,prune sau decojit de migdale.:)
RăspundețiȘtergereCe vremuri!
Uite ca eu lucrez si acum sambata sau duminica,dar i se spune "voluntariat",si chiar e o placere .:)
Raman doar cu placerea si dulcea oboseala...
Pupici!
Este altceva- tu lucrezi în timpul liber,așa cum fac mulțí educatori, din plăcere.
RăspundețiȘtergereCeea ce ni se cerea nouă era umilire.
Nu-mi place să mai vorbesc despre asta,este dureros.