Magna cum laude!

 „O, soartă, asemenea lunii,

ești atât de schimbătoare la înfăţişare,
mereu creşti şi descreşti...”

Am ales ca motto versurile cu care Carl Orff își începe compoziția ”Carmina Burana ”-Cântece din Beuren”- prescurtare a numelui mănăstirii Benediktbeurn, operă care are la bază 254 de poezii și  texte dramatice,  scrise în secolele  11 /12,  de către studenți, în  latină, germană, franceză.Compozitorul a selectat 25 de piese, într-o ordine doar de el știută.

 Găsită în 1803 la Benediktbeuern, mănăstire benedictină aflată la 100 km sud de München, colecția a fost publicată mai târziu de către un librar din Munchen,  Johann Andreas Schmeller,care i-a dat un nume latinesc, a cărui traducere ar însemna ”Cântecele de la Beuren„, sau  Benediktbeuern.

Poate că și tu, asemenea mie, te vei întreba  cam cum s-ar  putea lega  niște  cântece scrise acum un mileniu și publicate mai târziu, într-un concert al Filarmonicii.

Trebuie să-ți spun că  doar aflându-te în sală, ai fi putut simți dimensiunea excepțională a unei  regii, pe care eu,  spectatoarea,  am trăit-o  cu toată ființa.

Cu mare bucurie!

 Orchestra Filarmonicii Pitești,  sub bagheta  de-a dreptul magică astă seară a dirijorului Tiberiu Oprea, concert-maestru, Mădălin Sandu și  Corul Operei Române din Craiova, (dirijor Bogdan Botezatu) într-o formă  de mare clasă, împreună cu  soprana Mediana Vlad și baritonul  Stefan Popov   ne-au oferit   cel mai frumos concert din câte am văzut până acum!

Prologul este un imn pentru   ”Fortuna imperatrix”, Soarta, conducătoarea lumii„, 

Zeițá Fortuna  împarte binele  şi răul, în acelaşi fel, așa cum 

alternează pe cer fazele lunii. Cel ce suferă primește 

compasiune,  în același timp ,  trufașul este avertizat  că, mai devreme sau mai târziu îi vine rândul la suferință.)  

„Norocul mântuirii şi al virtuţii

îmi este acum potrivnic,

dorinţa şi neîmplinirea

veşnic se află la strâmtoare. ”

urmat de :

Primo vere

In taberna

Cour d, Amours,

încheindu-se  solemn cu ~Fortuna Imperatrix Mundi (cor)

 A fost o încununare a muncii, talentului, pasiunii și implicării  unor artiști desăvârșiți, în fața cărora publicul piteștean s-a ridicat,  ovaționând minute în șir!

 Un concert, ca o lucrare  de licență!

 Nouă ani de muzică adevărată, într-o  excepțională  construcție  armonică .

 Muzica a reconstituit grandios  atmosfera medievală  în toate componentele ei:tumult, cruciade, strălucirea, lupte,încrâncenări, sobrietate și rafinament, dar și  dezmăț( asta ne-a transmis contratenorul Cezar Ouatu)războaie, umor, veselie, succesiunea anotimpurilor, dulceața  armoniei omului cu natura, triumful  vieții!

Complexă  creație, măreață, sobră, distinsă!//

Într-o seară, întorcându-mă de la teatru,  o cunoștință  mi-a spus: Știi că avem Filarmonică”? Trecuseră, deja  doi ani de la deschidere.

După întâiul  concert, mi-am cumpărat abonament. Și de atunci, stagiune de stagiune, îmi petrec serile de joi ca- ntr-o altă familie. O  armonie specială, ca o  însuflețită pânză, s-a țesut, în timp, între  artiști și noi, publicul.

Ei nu au vreme să ne individualizeze, noi, însă, îi simțim  și ca oameni,dar, mai ales, ca mesageri ai timpului, ei ne oferă energie și forță, aleg, cultivă și fac să înflorească sentimente frumoase, revărsându-le curat  asupra noastră,ascultătorii, pe ritmuri proprii fiecăruia dintre noi. 

Ascultând, e ca și cum  noi înșine am compune, de fiecare dată,chiar în timpul concertului,o stare, trăim emoțional momentul muzical.

  Dinspre sufletele  artiștilor, vin spre noi fraze și note muzicale, rafinament, vibrație, idei. De la noi, către ei, pleacă, în ropote, aplauzele. 

 Este modul în care  ei și noi trăim  bucuria înălțării prin muzică! 

Concertul de astă seară a fost  ca o teză de suflet!

La mulți ani, Filarmonica Pitești!

 Respect, stimă,admirație, recunoștință  pentru toate  aceste suflete minunate,care prin  munca lor- artiști și  oameni din spatele scenei, coordonați de  directorul Jean Dumitrașcu-  ne dăruiesc hrană pentru spirit și multe bucurii!

//