S-ar putea scrie o carte.
Sau mai multe, ei, și?
Auzi asta de nu-știu- câte-ori., mai în glumă, mai în serios, cu zâmbet ironic în ochi sau în colțul gurii.
Cărți se scriu tot timpul . De ordinul…cine să le știe numărul?
Citim și citim, mult/ putin, vorba cuiva, după buget-de timp, de bani, de stare, de plăcere.
Rămânem.
Amestec de fire țesute.
În uriașe pânze, ca de păianjen.
O vreme, țesem în spațiul propriu, în jurul nostru. Pânza rezistă. Vine o mână, a nu știu cui, și rupe firele toate, le încâlcește, până le nimicește.
Timpul lovește.Cu capul, cu dinții, cu brațe ascunse.
Sau curge.
Blând, cuminte ca un surâs, cum vrea el.
Țesem.
Împreună.
Pentru o altă vreme.
O vezi deodată așa cum este: figuri, mirosuri, pași, închideri, năucitoare întrebări, ironii, tristeți, insulte, flecăreli, aroganță, vrajbă, înghesuială.
Care pe care?
Cine minte mai iscusit este mai tare. Jmecherul nu vorbește, urlă, primește, apucă, se impune.
Or' fi chiar atât de mulți surzi?
Dreptatea-care dreptate- poartă haină mițoasă, că paznic este lupul.
Face morală. La porțile adevărului.
Care adevăr?
O înăbușitoare încăpere este lumea toată. Liniștea a devenit zgomot. Albul este gri. Cu inegale pete diforme.
Lovituri din toate părțile, palme, ghionți, pumni.
Hei! trezește-te!
Învinge-ți spaima.
Deschide ochii. Caută!
Deschide ochii. Caută!
Uite, chiar ai noroc!
De prin strâmte unghere uitate, în mers nesigur,se ivesc alte semne.
În zbor!
Se spune ca norocul nu-i semn chiar divin...dincontra, norocul ti-l da aghiuta pentru ispita!trebuie sa fii rabdator,sa suporti,multe!!!
RăspundețiȘtergereNu sa gandesti ca de ce nu ai niscai noroc.
Frumoasa stare de nestare ai descris...totusi,Iisus spune ca El este calea,adevarul,viata!
Cred ca suntem prea atasati de viata in sens lumesc!
Nu știu cum este (și) cu norocul; nu l-am căutat, nu-l aștept, poate că doar, din când în când, îl evoc.
RăspundețiȘtergereCumva, avem atâta noroc și tot atâta nenoroc, pe cât de pregătiți( sau mereu surprinși) suntem să ne implicăm în evenimente esențiale.
De ce să nu trăim clipa?
Adevarata clipa traita...aici e problema,,,ptr multi tine doar de distractie!
ȘtergereAdevarata clipa traita e aceea in care ajungi sa resimti ceva superior venit de dincolo de ce este lumesc!
O punte dintre eul marginit si cel nemarginit!
Zic si eu...
când lipsești prea mult iti pierzi dreptul la comentariu...
RăspundețiȘtergereÎndrăznesc să repet ' eu am nevoie de tine în real
Anăană,dacă aș aș zice că nimic nu se pierde ar suna aproape de necrezut...
ȘtergereDe ce ar conta alții, câtă vreme tu îți ești unicul stăpân? sau aproape unicul...
RăspundețiȘtergerePoti fi fericit cand cel/cei de langa tine sufera?!Cand lumea asta a luat-o razna?
ȘtergereLumea rămâne lume.
ȘtergereTrăind în nefericire,doar o sporim.Așa cred.
Multe teme de gandire, multe. Eu am invatat ca nu-i asa important sa ai dreptate, cat sa ai pace, sa fii impacat. Degeaba obtii dreptatea, daca in suflet si in jur e doar neliniste. Poate ca ne suntem singurii stapani, dar nu suntem singuri pe lume. Tot ce facem, e in raport cu ceilalti, se rasfrange.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru tot ce impartasiti cu noi si pentru ca ne dati de gandit!
Aș zice că ”acționând„ cu ceilalți, pierzi cel puțin un lucru- acela de a fi tu însuți/însăți. Sigur că altfel nu se poate, cum bine spui.
RăspundețiȘtergereAdultul îl sancționează pe copilul care se încăpățânează să facă doar cum vrea el, dar copilul vrea să fie el însuși.
Ce are adultul în comun cu „universul „ copilului care se „deschide „ către cunoaștere?
Crenguța, nu am răspunsuri, îmi pun doar întrebări.