„viața și robia nu pot sta-mpreună„

„Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume,

 Unde un sihastru a fugit de lume,

 Cu vărsarea serii un străin sosi.
— Ștefan al Moldovei vine a-ți vorbi!'
— Ștefan al Moldovei, Daniel ii spune, 

Să aștepte-afară!

Sunt în rugăciune.'
— 'Bunule părinte! Sunt rănit și-nvins; 

însăși a mea mumă astăzi m-a respins!

 Viu să-ți cer povață dacă nu-i mai bine 

Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine ? 

 Daniel Sihastru domnului a zis:
— 'Mă înșală-auzul ori eu am un vis ? 

Capul ce se pleacă paloșul nu-i taie,

 Dar cu umilință lanțu-l încovoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viața și robia nu pot sta-mpreună,
Nu e tot/deodată pace și furtuna.

Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi
Pentru neatârnare, oameni și pământuri;
Dar nu ai p-acela ca să-i umilești!
Poți ca să îi sfărâmi; dar nu să-i robești!
Dacă mâna-ți slaba sceptrul ți-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă!
Căci mai bine este supus lăudat,
Decât cu rușine domn și atârnat!'
Dup-aceste vorbe, Ștefan strânge-oștire
Și-nvingând păgânii nalță-o monastire.„  Dimitrie  Bolintineanu