Rareori se întâmplă ca, ajungând în centrul orașului, să nu-i aud muzica. Au trecut anii, era un pui de om, când l-am zărit prima oară cântând lângă tatăl său.Seară de seară.
Veneau dintr-un sat de pe lângă Curtea de Argeș.
Și-a îmbogățit repertoriul, și-a perfecționat stilul, este elev la Liceul de Arte. Trăirea lui vorbește pe note, suspină muzica,o tristețe învăluitoare se revarsă pe stradă, trec tineri și vârstnici, unii se opresc, lasă un ban în cutia mereu încăpătoare, fete și băieți de vârsta lui se țin de mână, trăiesc farmecul vârstei, poate că, într-o casă, există o fată care se gândește la el, tânărul frumos, mai înalt cu o palmă față de anul trecut.
El nu are vreme de plimbare, acasă îl așteaptă o familie numeroasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.