Râul lunii curge peste văi

 „Doar spicele și caii din zăvoi
Or să tânjească veșnic după mine.„
Serghei Esenin

Frumos ca un înger, romantic cât toți îndrăgostiții laolaltă, neliniștit până la  paroxism, în cei treizeci de ani, cât a fost în trecere pe pământ, fie în preajma unor celebrități, fie adunându-se cu întâmplătoare  bizare figuri , care se adăposteau sub  umbrela faimei lui, copilul minune al literaturii ruse,Serghei Esenin- îi tooot recitesc  poeziile-a fost un genial poet.
 Ca om, era imposibil de înțeles, tragic  și sublim!
 Dacă te gândești doar că a crescut într-un necunoscut  și  îndepărtat sătuc,pe lângă niște bunici foarte săraci, după ce părinții l-au abandonat.
Că la nouă ani, scria deja poezii, nu în joacă.
Că a iubit cu patimă, că a iubit până dincolo de fire!
 Sau că, într-un timp foarte scurt, a avut cinci căsnicii, una mai ciudată decât alta, și nici el nu prea știa câți copii a risipit în tumultuoasa-i scurtă  viață.
 Deseori, îi era mai ușor să fie  împreună cu oamenii pe care îi disprețuia.
Sfârșitul lui? tragic!
Poetul? uriaș!
Dacă ai vreme,uite ceva de citit  la ferestră. Și nu ocoli  muzica!