Curgeau călduț streșinile, creșteau repede și chiar înfloreau zambilele. Roz, albe, albastre. Parfumul lor se amesteca dulceag cu aroma verde crudă a leușteanului. Zburau fluturi, prin curți, femeile spălau geamuri, preșuri și perdele. Mirosea a var , a pământ reavăn, a mâncare de prune uscate, cum să te atingi de carnea păstrată de cu iarnă în oale mari de pământ?
Se ținea departe de ochii pofticioșilor!
Se ținea departe de ochii pofticioșilor!
Păcat mare să vrei să mănânci altceva decât ce rostuia mama.
Fiecare colț de curte, de livadă și de grădiniță se curăța atent. Până și fumul buruienilor arse avea în serile acelea ceva, un miros viu.
Veneau Sfintele Paști!
Cumpărăturile le făcea tata.
Crescusem, urma să împlinesc doisprezece ani, tata nu voia să recunoască deloc că ar trebui să fiu întrebată ce fel de haine vreau. Ce-mi place.
Roșie, cu floricele albastre, în buchet, de stambă, de fapt, parcă nu era chiar stambă, era un material ușor, pufos.
Chiar mi-a plăcut.
Mătușa, verișoara lui primară, a măsurat, a tăiat cu grijă, m-a ascultat, iar a măsurat, a însăilat, au urmat câteva probe, nu zicea nimic, vedeam cât se străduiește, o așteptau atâtea cliente.
Ce, mai! A ieșit o rochiță chiar frumoasă!
Creață, cu plătcuță și guler rotund. Cu mânecuțe bufante!
Cu sandalele n-a mers deloc.
Bej. De piele.
Cât am plâns....erau băiețești.
106 lei.
Câte economii făcuse biata mea mamă! Ea nu-și cumpărase nimic.
Tata nu voia să recunoască nicicum că a dat-o-n bară.
Și de m-ar fi bătut, tot nu le-aș fi încălțat.
Mi-a cumpărat niște teniși albaștri, de pânză, de la cooperativă. Cred că erau mai mari cu un număr.
Sandalele au stat în vitrină, la nea Mieță, mult și bine. Nu le-a cumpărat nimeni. Venea vara.
Care părinte ar fi dat atâția bani pentru sandalele unui băiat?
Doamna Rizea pentru ca Dvs trebuie sa fiti o spune bradul din fata balconului si lumina aceea puternica din priviri. Am citit cu mare drag despre nostalgica pereche de sandale si despre bunicuta cocheta,deh cu cine sa semanati? Mi au produs flashback-uri spre timpul cand dormeam cu bunica si copilaream razvratit. Ma opresc aici cu al meu comentariu nu si cu admiratia pe care v-o port.
RăspundețiȘtergereDomnule Cornel Popovici, mă înclin în fața gândului dumneavoastră!
RăspundețiȘtergere