ziua de neuitare

 Copil fiind, așteptam Vinerea Mare cu mare, mare emoție!

Nu aflasem, încă, prea multe despre rostul și semnificația acestei zile.

Ce știam era că, spre seară,când tot satulse scălda într-un parfum delicat, în care se adunau zambileși leuștean, îmbrăcam rochiță și pantofi noi.

Și hainele noi aveau un parfum special, pe care nu l-am mai întâlnit, de atunci,niciodată.

Ulițele satului fremătau: copii, părinți, bătrâni se îndreptau către biserică și, mai apoi, către cimitir.

Masa încărcată cu flori, Prohodul, oale de lut, în care mocneau tăciuni și tămâie... ceva înălțător plutea în aer!

Toată lumea era bună.

În toate curțile era curat, trunchiurile pomilor și gardurile se văruiseră proaspăt.

Nu-mi amintesc să fi auzit în anii aceia că bogăția și sărăcia i-ar separa pe oameni.

Poate, cumva, doar știința de carte.

Mi-aș dori o fărâmă din farmecul de odinioară!

Există și aici, în spațiul virtual, ceva care hrănește frumos nu doar ochiul.

Pinterest.

Astăzi, când am primit o mulțime de modele noi, undeva, în suflet, am descoperit-o pe fetița cu funde în cozi, care ar vrea să pășească pe vechea uliță înflorită, purtând una dintre rochiile astea.

Să te întreb ce spui?