„Am luat ocara, şi torcând uşure,
Am pus-o când să-mbie, când să-njure...„
Tudor Arghezi
Astăzi, a trebuit să călătoresc cu trenul două stații, din orașul meu, la Găești.
Nu pun la socoteală că treaba asta se putea rezolva prin ceea ce se tot vântură, cum că ar fi existând digitalizare, chestia este, că la ducere, biletul a costat11,50 lei
Pentru aceeași distanță, la întoarcere, călătoria se plătește cu 18 lei.
Știu să înjur, cred că am învățat de la Maestrul Tudor Arghezi, dar, pentru că sunt o doamnă, doar întreb:domnilor, care stați în fotolii foarte înalte, în jos, ați uitat să mai priviți?
Am avut vreme să mă uit pe geam; pe câmp, a crescut și a tooot crescut o plantă cu flori galbene.
Mie, sincer, îmi plac florile astea mai mult decât oricare altele, înghesuite în buchete, prin florării.
Acelea nu au nici parfum, nici personalitate.
Ea, floarea asta sălbatică, are demnitate!
Luminează!
Uitându-mă la aceste flori strălucitoare, mi-am dat seama că persoana cea mai cinstită cu care am interacționat, în ultimele 10 zile, este băbuța de la care le-am cumpărat.
M-am minunat de ce le dă așa ieftin.
Le culesese din câmp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.