țăndări matinale cu târgul de vineri

 motto:

”Și deodată-am început să ştiu

mersul ...strigării..”

Dimineața de ieri se arăta nici rece, nici caldă, dormisem puțin noaptea, pentru că mă apăsa gândul că, în loc să revăd, cu bucurie, locurile dragi ale copilăriei, o să am de furcă cu niște persoane , de a căror competență depindeau nu doar liniștea mea, ci și rezolvarea cât de cât corectă a unor probleme ce țin de pământ, de proprietate, de oameni .

De tot felul.

Era zi de târg.

O singură dată, prin clasa a III-a, mersesem cu tatăl meu în Târgul de vineri, de la Corbii Mari.

Pe atunci, parcă oamenii își orânduiau altfel treburile. târgul se ținea, undeva, în afara satului, pe malul unui iaz, rupt de forfota lumii.

Târgul contemporan ocupă strada principală a satului, era cât pe ce să nu găsesc primăria, în fața căreia se îngrămădeau saci, baloturi, legume și fructe, papuci, tricouri, cașcaval, covrigi, bulion.

Cum venirea mea avea un scop clar, mi-am iuțit mersul pe aleea străjuită de trandafiri, către ”biroul ”unde mai fusesem, în urmă cu niște ani, încercând și atunci, ca și acum, să dezleg încâlcitele fire ale unei probleme de moștenire.

Am găsit câteva fețe- unele vechi, altele noi- la fel de încrâncenate, mult prea stresate să aibă chef așa de dimineață să-și facă treaba.

Niciun scaun pe care să poți aștepta, ca o persoană civilizată, mișcări lente, cu pauze pentru vizita în târgul de afară, alte înscrisuri.

Primul drum până la Găești, așteptare cam de juma de oră.

Ufff!

Prima mică victorie!

Înapoi, la primăria Corbii Mari, ce mai contează 40 de km, altă așteptare, cam de o oră, timpul trece, este vineri, nu-i așa, în sfârșit ”iees ” hărtiile în legătură cu care ar fi trebuit să fiu înștiințată din 24. 10. 2017

( cinci ani, da, timp în care eu am achitat conștiincioasă taxele și impozitele către primărie).

Toot așteptând , am avut vreme să mă gândesc la poveștile tatei despre toponimia locurilor.

De ce ” Corbii Mari?

pentru că un domn, poate chiar Vlad Țepeș, aflat în trecere pe la hanul de la Vadu- Stanchii, într-o noapte ploioasă, îi va fi pedepsit pe niște trădători, tăindu-le mâinile de la coate.

Domnul le-a aruncat să fie de hrană corbilor.

Corbilor Mari.

( în apropiere, există și satul Corbii Ciungi)

Alt drum la Găești.

La Primărie.

Secția ”cadastru„..

Mi s-a luminat sufletul!

Am găsit o persoană amabilă, zâmbitoare, eram atât de obosită și se stresată, că nu i-am reținut numele.

Chiar îmi pare rău!

Cinci cereri.

Aștept, acasă, răspunsul solicitărilor mele.

Apoi, iar trebuie să mă înarmez cu multă răbdare, să afișez numai zâmbet pe față, pentru că merg în același ””birou„, de unde urmează să primesc patru acte.

Prin capitală, tooot umblă vorba despre DIGITALIZARE, fonduri europene etc.

Realitatea umană funcționează după mersul unor motoare, care habar nu au de profesionalism, de corectitudine, de respect, de omenie.//

http://incertitudini2008.blogspot.com/2015/02/corbii-ciungi.html