Acasă!
Am văzut și eu niște locuri în viață,dar, orice aș spune, dintre toate, satul meu cu sufletul lui pe care îl simt chiar și când sunt în grabă îmi este cel mai drag.
Acolo îmi sunt rădăcinile.
Acolo, eu sunt chiar eu.
A fost o dimineață frumoasă, călduță.
Mi-am revăzut ulița căreia, într-o vreme, îi știam parcă toate pietrele,mi-am odihnit privirea pe fereastra camerei mele, pe care vopseaua este scorojită.
Mi-am spus oful la mormintele părinților. 💓💓
Și am deslușit, undeva, în vale, susurul Argeșului.
Chiar dacă timpul nu mi-a permis să ajung să-l văd.
Satul meu va fi mereu Al Meu!💓
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.