povești pentru prieteni
omenesc, să mă opresc pe terasa aleasă cu grijă , să rămân nu prea mult, doar cât să înghit ceva și să plec ... să mă uit pe sus, cum mi-a spus cândva o prietenă- dragă, să nu ții deloc capul plecat, privește clădirile, acolo este lumea unui oraș.
Și așa este, ia aminte!
Altcineva să facă poze, să-mi lipesc pe retina sufletului toată frumusețea clipei, știi care este condiția ? să fi dormit bine noaptea trecută. Și în toate nopțile cât durează evadarea!
Este aproape imposibil...și atunci, aleg excursia, un fel de punte între ieri, astăzi și ce-o mai fi.
Am văzut Karlovy Vary, ca și Praga, de altfel, în urmă cu un pic mai mult de un sfert de secol.
Am simțit de atunci că vreau să revin.
Și s-a întâmplat, doar că totul fuge.
Cu o zi înainte, după un zbor nocturn,
găsisem Praga somnoroasă, rece, înțepenită, cumva, într-un fel de mândrie cețoasă.
A fost un frig strașnic, nu prea mi-a priit dimineața.
Am fost tristă, chiar revoltată, nu avusesem vreme nici măcar să scot din geamantan o haină potrivită cu frigul praghez.
Cândva, direct de la aeroport , în seara târzie de vară, călduță ca un șal moale de catifea, sosise surpriza- plimbarea pe sub podurile de pe Vlatava sclipitoare.
Muzică specifică tuturor națiilor lumii, dans, bucurie!
Plimbare cu vaporașul, clipocit de valuri, muzică , basm la lumina lunii, puzderie de stele!
Ador nopțile înstelate!
Atunci n-am văzut realitatea, am trăit doar visul.
De data asta, plimbarea pe Vlatava a cam fost o păcăleală- 15 euro, fără ghid, n-am reușit nici măcar să gust ceva, o supă fierbinte , în avion am primit un amărât de ceai și o „eugenia„.
Noaptea e un sfetnic bun, hotelul, n-am ce să reproșez, jos pălăria! 4 stele, nici central, nici prea departe, somn bun, odihnitor, 24 de etaje, am locuit la 14, cer pictat în alte vise.
Mic dejun regesc și, ne așteaptă Karlovy Vary!
Drum perfect, de o parte și de alta câmpuri verzi și galbene , felii frumos rânduite, harnici sunt cehii, zice că au arendat toată câmpia unor concerne străine, patru la număr.
Arendașii fac totul, iar proprietarii primesc un coeficient convenabil , stipulat în contract. Păi vezi? la noi, ca la nimeni( iar mi-a zburat gândul înapoi).
Pajiști nesfârșite de rapiță, nicio palmă nelucrată, perdele înalte ocrotesc drumul, autocarul alunecă frumos, doamnele din jur dorm, îmi place să fiu eu, cu mine..
Karlovy Vary?
Mi-ar plăcea să fie adevărată legenda- ceva din „Mistrețul cu colți de argint”Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea..” Carol, urmărind un cerb, de ce nu, o căpriaoră, parcă-l văd, mândru, în costumul lui verde.
Trufași și necruțători sunt vânătorii, țintașul își urmărește prada, iar bietul animal, hăituit, se aruncă într-un izvor.
Regele Carol al IV-lea, secolul XIV, a construit acolo cea mai frumoasă, aristocratică, neasemuită stațiune,Karlovy Vary.
Faima acestei splendide așezări este legată de izvoarele sale calde, binefăcătoare pentru o mulțime de boli: articulații, digestive, coloană,dar nu la boli îmi este mie gândul.
Scormonesc în memorie, locurile astea le-am mai văzut, atunci erau cenușii, astăzi, K .V strălucește neasemuit în lumina dimineții blânde.
Un soare sfios trimite raze dulci, lume, câtă frunză, ei, nici chiar așa, dar mulți, toți și-au cumpărat ulciorașe din care beau licoarea binefăcătoare.
Magazine de suveniruri la tot pasul, îmi cumpăr și eu ulciorașul albastru, până la plecare, sigur o să am o plasă plină cu amintiri.
Strada este perfectă, piatră lângă piatră, clădirile, opere de artă, toate culorile, un tort imens răsturnat într-o farfurie de nu știu câți km, Doamne câtă frumusețe!
Pe aici și-au tocat averile marii bogătași ai lumii, pe terenurile de golf, sub privirile admirative ale doamnelor cu crinolină, ascunse sub elegante pălării strălucitoare. Figuri celebre și-au potolit iubirile și nesomnul prin cazinouri și restaurante selecte:Goethe- de 13 ori, Beethoven, țarul Patru cel Mare, Schiller, Napoleon, Chopin, Karl Marx- ce ți-e și cu istoria!
Uite că și eu am revenit!!
Colonade- cea mai renumită-Mlynska kolonada-Colonada morii-lungă de 132 m. acoperă cinci izvoare-Izvorul stâncii, 53 de grade, Izvorul Libuse, 62 de grade, Izvorul prințului Vaclav I, 65 de grade, Izvorul prințului Vaclav II- 58 de grade, Izvorul morii, 56 de grade, Izvorul Rusalka, 60 de grade .
Ce armonie de sunete! Rusalka, amintește de muzica lui Dvorak!
Și gândul îmi fuge, fără să-l pot reține la Călimăneștii noștri- Dumnezeu ne-a dat , dar nu ne pune și-n traistă..
Am văzut staținea acum doi ani, paragină, lume pleoștită, mizerie, hoteluri, la tot pasul, amestec pestriț de sărăcie și de grandomanie inutilă, ostentativă.
Continuăm plimbarea:biserici, parcuri, flori, arbori roșii, liliac, panseluțe, lume elegantă fără să vrea să pară așa, dar sesizezi imediat croielile fine, parfumuri delicate, vitrine cu multe și felurite cristaluri, doar sunt la ele acasă, fețe destinse.
Magazinul special cu lichiorul Becherovka, cumpăr două - unul cadou pentru fiul meu, celălalt pentru acasă- poate am musafiri de ziua mea, napolitane Karlobarzke oplatkg, era să uit- cei șapte ani ( nu de acasă, ci de rusă ) mi-au folosit de minune.
Timp liber , două ceasuri- nu mă omor după cumpărături, dar nu rezist, probez câteva bluze, o cumpăr pe cea mai frumoasă- bleumarin cu alb, niște volănașe cochete, pe verticală, preț bun, zâmbește și vănzătoarea..
Îmi place aerul aristocratic al locului, râul Tepla susură molcom, tineri și vârstnici, suveniruri, zumzet, soare blând, mieros.
Ne oprim la o terasă, cafeaua este delicioasă, înghețata pică bine după un prânz în grabă, supă de ceapă- să știi că nu este rea deloc, răcoroasă, pufoasă, ceva greu de definit, dar gustos, o fripturică, nu mă întreba de preț, că n-o să-ți convină să afli, la ei mâncarea este scumpă. Și ar trebui să știi dinainte să iei meniu fix, altfel, în cost se adaugă 20%. din consum. Până am aflat, s-a apropiat excursia de capăt.
Vezi, ți-am dat un pont bun, să reții, când mergi în Cehia.
Scump, dar merită!
Am uitat să fac o poză cu simbolul stațiunii- capra
Sosim la timp în locul de întâlnire, cineva s-a rătăcit, presupuneri, telefoane, un pic de agitație, urcăm în autocar, am mai dat o pagină, deja simt un pic de tristețe.
Asta este...
p.s. Sigur o să-ți placă Cehia!
RăspundețiȘtergereAm văzut Praga de două ori.Mi-ar plăcea să o revăd!
Vechi și nou, baroc și modernism, ieri și astăzi în clipocit de molcomă Vltavă, culoare și credință, veche arhitectură gotică, înnegrită de vreme, amintind cu lacrimi în ochii ferestrelor albe de o primăvară roșie, încălțată cu cizme străine, strânse dureros pe trup și în suflet, până într-o toamnă de catifea, Praga te cheamă în toate anotimpurile ,cu misterul ei ,mereu princiar.
Undeva, într-un colț de suflet, păstram scânteierile unei nocturne croaziere pe Vltava, din prima mea excursie.
Praga purta pe ziduri o pânză cenușie.
Un farmec greu de uitat.
Mezinului meu, care intra în clasa I, i-am adus în dar, din prima mea excursie dincolo de graniță, un penar cu mai multe compartimente, frumos, colorat, sofisticat, dacă este să-l compar cu ceea ce se găsea pe la noi.
Celui mare i-am găsit o machetă interesantă de avioane- asta îi plăcea să facă, să „scoată avioane din bucăți”.
Înainte de toate, m-am gândit ce le-ar plăcea copiilor mei să primească, aveam foarte puțini bani - câți se dădeau la schimb, nu mai țin minte.
Au trecut niște ani.
Mezinul de ieri, bărbatul de astăzi cu familie, mi-a dăruit bucuria reîntâlnirii cu impozantul oraș, al șaselea ca număr de vizitatori într-un an, după Londra, Paris, Roma, Madrid, Berlin.
Să nu uităm că Praga înseamnă:Einstein, Kafka, Mozart, Kepler.
Înseamnă, deopotrivă, orașul a o sută de clopotnițe. //
Ne-a întâmpinat într-o dimineață zburlită de mai-impecabilă, în mantoul ei elegant de doamnă misterioasă, împrăștiind parfum de panseluțe.//
Ne-a întâmpinat într-o dimineață zburlită de mai-impecabilă, în mantoul ei elegant de doamnă misterioasă, împrăștiind parfum de panseluțe.//
RăspundețiȘtergereÎncerc să redau ceva din frumusețea bisericilor pragheze, pe care le-am văzut într-o scurtă trecere.
Dacă, atunci când vei vrea să vezi acest oraș fără vârstă, vei avea mai mult timp, du-te, neapărat să le vezi- nu în fugă, ia-o pe îndelete, notează-ți amănuntele, privește cu ochii sufletului, mai ales.
Ridicată în timpul lui Charles IV, cizelată de infleuența lui Matthias din Arras și Peter Parler, biserica Tyn este un omagiu adus Maicii Domnului. Blazonul de aur este însemnul husiților. În 1679 a fost distrusă de incendiu, a fost refăcută, iar două secole mai târziu au urmat alte deteriorări. Renovările au început prin 1973, 19995, unele continuă și astăzi.
Bogat și frumos interior!
M-a impresionat legenda turnurilor- zice-se că dacă le privești atent, sunt nu doar inegale, chiar sunt ușor depărtate ca linie- unul ar reprezenta bărbatul, ca forță a familiei, rolul lui de cârmuitor, cu un pas înaintea femeii.
Biserica Sf.Nicholas este cea mai frumoasă, strălucitoare în verdele domului și al acoperișului, cu o lățime de 40 de m și lungime de 60.
Turnul cu ceas, ferestrele mari , luminoase, pereții roz, decorațiunile aurite, fresce reprezentându-i pe Sf. Nicholas, Sf. Claudia, Sf. Constantin, Sf. Theodosia sunt momente de mare încântare!
Apoi 10 tablouri reprezentând Patimile Mântuitorului.
Poate vei urca cele 299 de trepte, care duc la galerie.
Și dacă îți vei cumpăra bilet din timp, vei asculta un concert. Nu uita să ai o haină potrivită!//