zâmbește a bine ” moșul”....

 Unui fost prieten drag, coleg de clasă, olimpic național la chimie, Nelu Voicu.

povești pentru prieteni.

Sprijinit în sulițe galben- roșietice, soarele scăpăta către asfințit.La ora asta, parcul zumzăie: copii de toate vârstele, care cu bicicleta, care cu șotronul sau cu leapșa, se bucură de răcoarea plăcută a clipei.

El nu are bicicletă.

Nici jucării.

Ai lui înnoadă cu greu banii de azi pe mâine.

Mic de statură, că nici nu știi câți ani o fi având, cu genunchii mereu juliți, Tomică își face de lucru cu ce găsește în micul parc dintre blocuri: scormonește pământul cu un bețișor, doar el știe pentru ce, urmărește zborul câte unui fluture, ascultă zvonul frunzelor.

În marginea parcului, singuratic, vișinul își arată cerceii cărnoși printre frunze. Copilul se uită în stânga, se uită în dreapta, se ridică pe vârfuri, prinde o creangă, de ce l-ar certa cineva, că doar vișinul nu este al nimănui, înghite cu poftă boabele zemoase culese în mare grabă, care lasă dâre umede pe urechile iepurașului de pe tricou.

Și când pe creangă au mai rămas doar vreo câteva fructe necoapte, o lasă liberă.

Cu o mână ascunsă la spate, Tonică se apropie de banca pe care vecinul lui are mai mereu, în gentuța prinsă de umăr cu o curelușă, bucățele de ciocolată amăruie, bomboane verzi spirtoase, biscuiți în formă de inimioare, de elefanți sau de floricele.

-Moșule, așa-i că ție îți plac vișinele?

-No, d-apoi cui nu i-ar plăcea, măi Tomică?

În căușul arămiu al palmei de copil se rostogolesc trei boabe roșii .

-Uite pe astea le-am cules pentru tine!

-Iau numa una, păstrează-le tu pe celelalte și ține de la moșu pătrățica asta de ciocolată.

Ochii copilului râd.

Zâmbește a bine ”moșul„.