tu ești tu

   povești pentru prieteni 

Se întâmplă atât de multe în jurul nostru în fiecare clipă ;unele au menirea de a ne trimite cu gândul și cu sufletul către smerenie și cumsecădenie, altele ne sperie...

Tu ești tu.

De ce așa, de ce acolo?

Din când în când, mă gândesc la o zi dintr-o vacanță petrecută în Anglia.

O zi dintr-un loc suspendat, cumva, rupt de agitația lumii moderne, situat în sudul insulei.

La câteva ceasuri după vizita la Salisbury, cu a ei celebră catedrală, dominată de cel mai mare turn din Marea Britanie- atâtea ferestre, câte zile sunt într-un an, atâția stâlpi, câte ore sunt într-o zi, atâtea porți, câte luni sunt într-un an.//Stonehenge, un loc din categoria celor despre care nimeni nu-ți poate spune –de ce aici? de ce așa? de ce...

Autocarul părăsește panglica albastră, odihnindu-și caii-putere într-o parcare geometric construită, la capătul căreia , în dreptul casei de bilete, este o coadă uriașă.Cât aștept, las ochiul să se odihnească pe o perdea verde, nesfârșită.Imense blocuri de piatră, profilate dintr-un timp fără orologiu, între verde și albastru, amăgitoare clopote de vânt.

Îți poți imagina variațiuni fantastice, mituri romantice, fără nevroza succesiunii zilelor și nopților, fără epuizări psihice.Cauți un anume sentiment de apartenență, un gen de corespondență între un ieri incert și un mâine amețitor.Cine poate conferi identitate ființelor care se vor fi mișcat într-o lume, pe cât de uriașă, pe atât de tainică?Ispititoare și înspăimântătoare extindere a libertății!

Simplitate și permanență, mister, energie, n-o să-ți vină să crezi, m-am lăsat ispitită de îndemnul unei doamne , care studiază și crede chemarea energiilor pozitive, am întins brațele cu palmele către interior. Vibrații calde în palma stângă, cumva și în cealaltă , un fel de comuniune greu de acceptat, imposibil de înțeles.

Ce legi fizice vor fi acționând, ce forțe din adâncuri își trimit săgeți către înalt, cum să aduni ceea ce simți într-un sistem?

Cum să integrezi într-un întreg toate gândurile despre ce este/ce-a fost/ ce va fi ?

21 iunie- solstițiul de vară, druizii, puternici, precum stejarii- glugi albe, haine lungi- își proclamau ideile, chemau lumina, și rodul, și bunăstarea .

În ritualuri și sacrificii.

Cel mai important lucru e că suntem liberi. Liberi în gânduri, trup şi suflet. Nu mai este sângele ci spiritul cel care ne face ceea ce suntem. Noi suntem Celţi.”

Lumea își duce mai departe cursul, autocarul se înscrie pe banda albastră, bolizi moderni se înșiră în mereu neobositul lor curs, viața curge în matca ei.

Stonehenge, o amintire ciudată, un loc unde, fără să știu de ce, m-am simțit prizonieră temporară între două ere.

Între un timp tăinuit și un mâine, excesiv dirijat.