povești adevărate pentru prieteni
Merg rar cu autobuzul, de fapt, de câteva ori pe lună.Îmi place mersul pe jos.
Era trecut de miezul zilei, fulguia răcoros, aveam de rezolvat ceva important, așa că m-am urcat în autobuz.
Lume nu prea multă...l-am zărit. Nu-l mai văzusem de niște ani buni.
Întîi am crezut că mi se pare.
Am fost la nunta lor, el, inginer, ardelean, frumos. Ea,cam urâțică, fiica unui director de școală. Nuntă mare! La Cornul vânătorului.
Omul la care mă uitam acum stupefiată vorbea singur într-un autobuz aproape plin, gesticula, mâinile i se mișcau neascultătoare.
Pe obraz, lacrimi se scurgeau, cumva, fără voia mea...
Poți răspunde la întrebarea. ce este viața?

Am legat copacii la ochi
RăspundețiȘtergereCu-o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.
Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.
Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.
Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.
Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gaseasca.
Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.Marin Sorescu.