”Brâncuși s-a născut la Hobița

   și nu va muri niciodată”.

Geo Bogza. 

În urmă cu niște ani, într-o splendidă  duminică de august, aflându-mă la Paris, am ajuns la atelierul Maestrului, din fața  Centrului  Georges. Pompidou.

Era închis, am făcut fotografii prin  transparența ferestrelor,  simțind cu fiecare clic tristețea că  nici așa  nu reușesc măcar să ating  măcar un obiect sacru al Geniului .

Am citit  că energia  emanată de  de suprafața Coloanei  ar bate până la 200 de metri.

Construită din plăci de fontă, după legea armoniei plastice- descoperită și  adaptată  de către Artist,  ea a rezistat  atacurilor  tancurilor nemțești din timpul celui de-al doilea război  mondial.

Între timp, a devenit obiect de studiu pentru  cercetători, care au ajuns la concluzia că acest edificiu unic emite radiații de energie pe patru direcții( dr. Ing. A. Măruță).

Fundația Coloanei  este în centrul  unui nod  de rețele geobiologice, care colectează energii, pe care apoi le emite în afară.

Dacă așa stau lucrurile,  cercetătorul lansează  câteva întrebări foarte interesante:

-să fi fost  Brâncuși înzestrat  cu al șaselea simț,  care să-i fi permis să-și 
aleagă locul perfect pentru  monumentala zidire?

- să fi știut el   că  acolo era axul paralelei 45 de grade, latitudine nordică?

- să fi cunoscut , atunci, în  1935/1936 efectul de piramidă?

-să  fi foat el înzestrat cu o putere  sacră, asemuindu-și, astfel,  opera  cu o  punte între terestru și celest?

Au trecut  alți ani....

De unde știi care este diferența dintre împlinirea unei mari dorințe și un vis?

 Cum afli?

Împlinindu-ți dorința! de bună seamă.

Ratasem, deja,  trei ocazii de a fi văzut ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu, a cărui construcție, aflu că a început în 1939,  din inițiativa Aretiei Tătărăscu, președinta  Ligii Naționale a  femeii gorjene.
Toată stima pentru această doamnă!

O invitație sosită pe neașteptate- ce bine este să  faci bine, nici nu știi când  ți se  răspunde cu  și mai bine-  a transformat dorința mea în realitate.

 De cum intri în Târgu-Jiu, venind dinspre Vâlcea, zărești trupul  puternic și zvelt al  „Columnei  fără sfârșit„, cum o numea părintele ei, înălțându-se  către cerul pozitiv de albastru, clar și limpede, în splendoarea toamnei.

Am mers, mai întâi, pe aceeași axă vest/est la „Poarta sărutului„-un fel de trecere spre o altă viață,  fascinantă construcție, de pe ai cărei stâlpi te privesc, parcă   dincolo de timp,   ochii, cătând către sine.
” Nu vedeți acești ochi? Profilurile  celor  doi ochi? Aceste emisfere reprezintă dragostea. Ce rămâne  în amintirea  celorlalți  după moarte? Amintirea ochilor,  a privirilor cu care ne-am arătat  dragostea  pentru oameni și pentru lume”. Constantin Brâncuși.

În pacea tainică a locului, m-am așezat la ” Masa tăcerii” , gândindu-mă  la  vorbele Artistului:”Ținuta și  modul meu  de  viață au fost influențate de țara  mea de origine, respectiv  de simplitate, bunul simț și dragostea de natură„.

Arbori înalți, bogați, străjuiesc „Aleea scaunelor„, pe care mi-am purtat, timidă, pașii. Stăpânea un fel special de nerostită disciplină, simțită de nu știu unde, simbol al  ordinii și al  împrejurărilor, ca și cum  spiritul lui, de dincolo de timp, te trimite spre meditație:

”Nu mai sunt al lumii acesteia, sunt departe de mine însumi, desprins  de propriul  meu trup. Mă aflu printre lucrurile esențiale„.

”Calea eroilor„-drumul vieții..

Și am zărit apoi”Brândușiana- Dragostea oamenilor„, doi îndrăgostiți, alunecând unul către altul, în cea mai  divină înlănțuire. 

Real și fabulos într-o miraculoasă împlinire!

Soarele își rostogolea discul  către apus, când am revenit la Coloană. Nicio adiere, niciun nor pe imensitatea albastră a cerului de toamnă. Doar prospețimea  verdelui crud și ea, Coloana fără sfârșit, nemuritoare și  mândră,  spintecând văzduhul, ”axis mundi„, legământ între  Cer și Pământ.

”Coloanele mele..am făcut mai multe, doar una  a reușit  să urce  spre cer„.
Poate că localnicii se vor fi obișnuit  să vadă, în
trecerile lor către casă, slujbă sau  promenadă,
operele nemuritorului  Constantin Brâncuși.
Eu am trăit o mare sărbătoare!
Un șir de emoții, imposibil de așternut în cuvinte, la sfârșitul unei zile, în care am simțit frumusețea pătrunzându-mi în minte, prin fereastra sufletului.//

Odată ajuns la simplitate, ești  foarte aproape de adevăratul înțeles al  lucrurilor” .

Constantin Brâncuși.19 februarie 1876/

16 martie 1957.