Când citesc o carte care îmi place-”Obsesia unei iubiri” , de Judith Lennox- nu te lăsa prins de acest amăgitor titlu- mă străduiesc, într-un fel, să nu ajung prea repede la finalul ei.
Abia mă așezasem cu toate gândurile într-o lume devenită „a mea„...de ce să o părăsesc?
Nu am încotro.
”Nu există niciun uscat nelocuibil și nicio mare nenavigabilă”
Ca un fel de concluzie, vorbele cuiva: ”același lucru văzut în două lumini„.


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu