-aceea pe care o dobândim împotriva destinului ce ne este impus- se numește fericire. Albert Camus.
Noiembrie își cerne broboada în stropi mărunți de liniște, cu atingeri tandre printre frunze stinghere.
Se întunecă devreme. În culorile amurgului grăbit.
Undeva, un foșnet firav, ca de șoricel rătăcit în bibliotecă, tulbură pacea înserării.//
Cină în toată regula.
Pe două schimburi.
Trei pisici pufoase, rotunde, ca mingile, își fac, deja, siesta. Doi motani mari-unul dungat, altul alb- fac tumbe prin frunzele uscate. Nu le pasă de nimic.
Câțiva pisoiași mai anemici înghit alene. Lângă ei, femeia.O știu de ani buni. Am mai și povestit câte ceva.
Înghemuită acolo, printre frunze, pare ea însăși o pisică. Pisică-mamă.
Nici nu știam cum o fi mai bine- s-o laud pentru cât de multă bunătate are, să-i spun că prea puțini, infinit de puțini oameni ar fi în stare să rupă dintr-o pensie amărâtă, pentru hrana pisicilor?Nu-mi găseam vorbele.
Cum aveam telefonul în mână, fac o poză.
Se uită la mine. Credeam că mă ia la rost. Rămân uimită, când, după ce îi spun„ bună seara”, mă privește duios și-mi spune clar noapte bună, doamna profesoară.
În drum spre casă, mi-am amintit o poveste.
Este despre un domn foarte bogat, care nu știa să se veselească .
Avea de toate- palat, trăsuri, grădini înflorite, poteci ademenitoare, vinuri vechi, slujitori devotați, femei frumoase.
Nu putea fi vesel niciodată.
A întrebat în stânga, a întrebat în dreapta, a mers pe la doctori, s-a dus și la vrăjitoare.
Într-o zi, cineva i-a spus că , doar dacă va îmbrăca o cămașă purtată de un om vesel, va putea și el să se bucure.
Și-a închis palatul și, singur , a plecat în lume.
După mers mult, fără odihnă, a ajuns pe un câmp.
Un om muncea. Și tare se veselea. De unul singur.
Domnul s-a apropiat, i-a dat binețe , l-a întrebat una- alta, apoi i-a cerut cămașa, oferindu-i un preț bun.
Țăranul l-a privit, s-a minunat și i-a spus:
- Cămașa?
- Păi, eu nu am cămașă..
- P.s . tu ce spui?
http://zbateri.blogspot.com/2010/11/sirena-sonerie-alarma.html
RăspundețiȘtergereFotografia aceea spune foarte mult. Şi despre sufletul celei care hrăneşte pisicile, şi despre sufletul celei care a surprins o frântură din viaţă...
RăspundețiȘtergereDin nou, despre lucrurile importante...
RăspundețiȘtergereCiteam aseara intr-un ziar despre un om ce traieste de aproape 20 de ani pe o insula pe raul Mures. Singura sa legatura cu "lumea civilizata" este un telefon mobil care-i permite comunicarea cu fiii. Cu mici exceptii, se intretine singur, si este fericit asa! Nici el nu cred sa aiba prea multe camasi de vanzare...
Dragă Gina, e atât de multă, de imensă duioșie în aceste rânduri, în această fotografie cu masa curată a pisicuțelor orfane...
RăspundețiȘtergereChiar și o pisică rămâne ușor surprinsă când cineva e mai pisică decât ea...Așa și doamna aceea (indiferent dacă avea sau nu, cămașă). E o doamnă și gata. Poate și pentru că are suflet nobil, poate pentru că te-a salutat cu respect...O mare doamnă, cu un mare suflet. Pisicile vor fi recunoscătoare, va învăța, dacă nu a făcut-o deja, să tacă atunci când trebuie, să primească și să dăruiască (chiar dacă știe acest lucru), să cucerească prin simpla prezență, să mintă doar pentru cauze nobile, minciuni mărunte...pentru că foamea, nu-i așa, e o cauză nobilă.
Fie că avea sau nu, cămașă....
Cum să nu le iubești!?
P.S. După câteva zile însorite, a început să plouă rece și ostil la Cluj. Dar am niște culori de toamnă târzie la mine, ca o reverie de vară târzie.
Din păcate, în zilele noastre, e foarte greu de purtat "cămaşa fericirii". Desigur, îţi faci porţii mici de elixir, din tot ce este bun în viaţa ta, să poţi merge înainte, dar, din păcate, trăim într-o lume mult prea "palpabilă", dacă mă pot exprima aşa.
RăspundețiȘtergereApropo de pisicuţele din poza ta şi de una dintre porţiile mele zilnice de elixir, în curtea unde am punctul de lucru al firmei, sunt şi câţiva câini, cărora le ducem mâncare în fiecare zi. Încă de când văd maşina intrând în parcare - pe care o recunosc dintr-o sută - vin alergând şi cu cozile fluturânde în întâmpinarea noastră. :) E o bucurie să-i vezi, cum aşteaptă, ca nişte copii, să vadă ce le-ai adus. :)
Stau si fac o comparatie:lumea intalnita in lumea blogului si stirile de la orice post tv.Pe blog am gasit atatea lucruri frumoase,simple ,oameni buni,darnici,inteligenti,frumosi,cedau fiecarei zile o lumina speciala,iar dincolo numai ura,frica,manie,uratenie.
RăspundețiȘtergereDe ce nu vad oamenii din tara asemenea imagini? De ce nu asculta asemenea povesti?Poate asa s-ar crea o lume mai buna!Poate n-ar fi nevoie de "camasi" cumparate.
Prințesă,
RăspundețiȘtergereiau aminte!
Cris,
RăspundețiȘtergereSe întâmplă ca, dincolo de noi, lumea să aibă și alte fețe, mai limpezi decât ne-am putea imagina
Ruxi,
RăspundețiȘtergereNu sunt de acord cu izolarea.Acolo sunt , cred, niște probleme grave.
Se poate alege calea monahală, ca o fugă din fața greșelilor umane.Dar izolarea totală mi se pare forma cea mai aspră de viață.
Sau, cine știe..
Știi, Mirela, chiar asta m-a impresionat.
RăspundețiȘtergereOamenii obișnuiesc să dea animalelor mâncare în condiții neigienice. Dau, ca să dea..
Femeia asta respectă animăluțele. Le tratează cu noblețe.
În privința salutului- vecinii o tratează ca pe o nebună. M-a impresionat că mă cunoaște, că știe.
Da, o doamnă, cum zici!
Sigur că trec să respir prospețimea culorilor tale!
Adele,
RăspundețiȘtergereLumea este atât de agitată, trăiește atât de intens la nivelul intereselor mari- bani, slujbă .etc..rămâne mult prea puțin timp pentru altceva.
Ce plăcut că ai niște căței în grijă.Și eu am..sunt foarte simpatici.
Cămașa fericirii? Greu de găsit..
O seară bună!
Angi,
RăspundețiȘtergereChiar că este un paradox- lumea nu este toată gri..printre atâtea rele , mai există și ființe , aparent neînsemnate, dar cu suflete mari.
Poate că trebuie să învățăm să vedem ceea ce ne face bine, nu tot ce ni se arată.
1001 şi încă p-atîtea
RăspundețiȘtergereîncep să fiu dependentă seara
rău e că atîta-s de frumos spuse că mă înseninez şi uit să mai şi împărtăşesc:)
adorm zîmbind
trecînd peste 'morala' parabolei, că fericirea nu-i de vînzaren-ai cum o cumpăra că n-are preţ, mă amuzam imaginîndu-mi că în zilele noastre 'nefericire sa' ar fi cumpărat tarlaua cu 'ţăran vesel' cu tot, i-ar fi dat cămaşă să o poarte o vreme şi-apoi îi lua procent din ea
CELLA,
RăspundețiȘtergereS-o spun pe-a dreaptă?
Râd în hohote, de una singură, ca și personajele mele,deși nu s-ar cădea.
Ai spus niște adevăruri despre cum stau lucrurile în mereu vulnerabila nostră democrație, că nu știu dacă altcineva ar mai putea găsi vreo replică.
Mare dreptate ai! ar cumpăra tarlaua cu țăran cu tot..
Mulțumesc cu asupra de măsură!
Zic si eu un comentariu pentru doua articole;fiindca mi-am strica ochelarii...
RăspundețiȘtergereEste vorba de ATITUDINE: si in fericire si in ceea ce a demonstrat indianul din articolul de ieri...
Cu asemenea oameni in lume cum e vecina ta, nu mi-e rusine ca fac parte din randul oamenilor.
RăspundețiȘtergereInteresant noiembrie, duios, tandru si doritor de zambet in acelasi timp... aveti, cel putin aici.
RăspundețiȘtergere@ Daurel,
RăspundețiȘtergereMai întâi despre ochelarii dumneavoastră,o spun, fiindcă am pățit-o- este bine să faci două perechi în același timp, indiferent de cost.
Despre fericire și despre ce vrem să auzim- aveți dreptate, viețuim sub un singur soare, dar nu ne frigem în același timp, unora ne place ploaia, alții găsesc stele în plină zi..
Vezi tu, Găbița, cât de puțin ne trebuie, adesea, ca să fim fericiți?
RăspundețiȘtergere@IonelMuscalu,
RăspundețiȘtergereAdor toamnele, cu tot farmecul lor- melancolie, aur stins în șoapte de arțari, frunze răvășite, în dans fără muzică, ploi lungi, în plânset fără batiste..
Oamenii care iubesc animalele chiar au suflete nobile. Si merita tot respectul nostru.
RăspundețiȘtergereLegat de pilda, eu am o camasa magica. Ma ajuta sa imi recapat linistea in momentele grele, ma ajuta sa fiu optimista atunci cand ma simt depasita. Nu as vinde-o pentru tot aurul din lume, dar as oferi-o cu placere tuturor celor ca ar avea nevoie de ea.
Camasa asta am croit-o din lucruri simple si marunte, iar undeva, intr-un piept, am adaugat si o particica din blogul tau - pentru mine o oaza de liniste.
Povestea de final o stiam putin altfel. Legat de un imparat care dorea sa gaseasca pe cel mai fericit om. Intr-un final il afla si stupefiat remarca ca nu avea nici...papuci!
RăspundețiȘtergereEsenta este aceeasi. Fericirea tine de o cu totul alata orientare existentiala. Pacat ca fugim o viata intreaga sa o cautam aiurea...
Florentin,
RăspundețiȘtergereștii că mai există și o altă teorie- adesea, ceea ce căutăm este foarte aproape, doar că noi eram legați la ochi.
Apud Albert Camus, eu aş fi un mare învingător. La 23 de ani, eram pensionar de boală, gradul doi, şi cred că aş fi râs în hohote isterice, m-aş fi tăvălit pe jos, ... dacă mi-ar fi spus cineva, atunci, că la 57 de ani mă voi simţi ca un adolescent de 19 ani.
RăspundețiȘtergereÎn ultimii ani, am învăţat un principiu foarte important pentru a fi fericit: "Dă-o dracului de treabă, că se rezolvă ea, cumva!".
Cati,
RăspundețiȘtergereCel mai complicat este să faci lucruri simple.
O spun din experiență!
@Zamfir de Turda!
RăspundețiȘtergereTu ești un tip ironic- nu prea știu eu când vorbești serios și când iei viața ” la mișto”.
Nu știu cine zicea, nici nu contează asta, dar zicea că nu trebuie să iei lucrurile prea în serios- să lași totdeauna o rezervă, altfel ești pierdut la primul eșec.
Am învățat câte ceva. Nu chiar total.
Așa că înțeleg ce spui.
o seară bună!