...înapoi la Bârca

”  Aș fi curios să știu, totuși, ce iarbă va răsări, în timp, pe mormântul meu..”Adrian Păunescu

Spuneam, dimineață devreme, cuiva  cum se citea ADRIAN PĂUNESCU în anii  80.
Cumpăram cărțile  pe sub mână, de la o librărie, pe a cărei  vânzătoare o cunoșteam, pentru că fetele ei îmi erau eleve.
Revăd acum  șapte  volume , pe care le am în bibliotecă- ”Locuri comune”,”Într-adevăr”,”Sint un om liber”,”Poezii cenzurate”,”Viața mea e un roman” și o proză-”de la Bârca la Viena și înapoi”.
Negre , cu scris alb.
Alb pe negru.
O vreme,  poemul 
ÎNTOARCEREA ȚĂRANULUI 
Apleacă-ți fruntea de stăpân
spre brazda noastră milenară,
reînviat țăran român
și făcătorule  de țară...

Într-un pridvor cu busuioc
ascute briciul pus la grindă,
peste-un lighean muiat la foc
tu bărbierește-te-n oglindă

Ai colindat ce-ai colindat
prin lumea veșnic friguroasă,
acum bine-ai venit în sat
mai cald e totuși pe acasă

Te-așteaptă brazda s-o-nflorești
și grajdul să-l îndesi cu vite
și vechi colinde românești
te mustră, parcă părăsite...

Țăran român, Măria Ta,
să nu lași câmpul tău să moară
ți-au dar strămoșii ce lucra
cu mâinile ai clădit o țară.

Dă iute briciul pe curea
și bărbierește-te de-a rândul
că vezi că azi e ziua ta
care durează ani de-a rândul.

La cimitir, pe la cei duși,
coboară-n zori și te închină,
 să ungi țâțânile la uși
deschide geamul spre lumină,

Repară gardul putrezit,
dă coama calului prin mână,
și ca să simți că ai venit
sleiește apa din fântână

Și nu uita, din când în când,
să mai și mori cum se cuvine,
în toți urmașii renăscând,
cum toți strămoșii sunt în tine

  Țăran român, Măria Ta,
îndreaptă căi ce se strâmbară,
prin tine țara va dura,
că tu ai palma cât o țară.

a fost inclus în manualele școlare, pentru clasa a V-a. Copiii îl memorau cu plăcere. Cei care își petreceau vacanțele la țară, alături de  bunici, descopereau , cu ușurință,  mesajul.
  Simțeam în cuvintele lor o anume vibrație  trăită. Dincolo de fenomenul literar.
La un început de an școlar, poemul a  dispărut, pur și simplu, din manual.


Când a apărut ” Manifest pentru sănătatea pământului”, în 1980, n-am reușit să  cumpăr  cartea. Cineva mi-a scris-o la mașină.
O am aici, alături, legată în  vinilin.
Citez câteva strofe din acest tulburător   poem-

” Aproape  am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim și suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai și avem puterea inumană
De a vorbi despre această rană
Ce va lăsa pământul sterp și gol.

Noi suntem fiii veacului bolnav,
Noi suntem canceroșii de elită,
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieți Iovi pe o planetă părăsită.


Și , chiar acum, când eu , acestea, scriu,
Când vă vorbesc, plângând , la fiecare,
Pentru un om sub cer e prea târziu,
Un om, măcar, ireversibil, moare

Oameni politici, încă sănătoși,
Bărbați puternici, situați la cârmă, 
Priviți acest pământ de canceroși,
Uitași-vă, voi înșivă  în urmă.
.................
De ce luptați  cu armele de foc
Și ați dus moartea la perfecțiune,
De ce nu puneți banii la un loc
Pentru aflarea leacurilor bune?
..........................................
VREM să trăim, putem să dăm și șperț
Pentru măcar un an de sănătate,
Opriți , vă implorăm acest comerț
De moarte  și de tot ce nu se poate.

Oameni politici, bunii noștri frați
Noi v-am cedat și ranguri și proporții
Dar nu putem continua. Stopați
Această competiție a morții//