O viață ca
multe altele.Aproape neobservată. Patru surori. S-au trezit în Bărăgan.Bunicul,
tatăl, doi unchi, tuspatru , preoți.
Ploua mărunt, în stropi de
măzăriche, noaptea era ca smoala. Îmtr-o căruță , au îndesat tot ce s-a
putut- grâu, niște velințe, haine puține,
câteva găini, acte, pe apucate, puțini bani, un sac de cărți, două/trei
oale, niște tacâmuri, două plăpumi..când vorbește, vocea pare stinsă , poate că nici
nu vrea să mai refacă filmul.
Când au scăpat, avea 16 ani.
S-a dus la școală- liceul , la seral, facultatea la fără frecvență.
O vreme, am făcut naveta împreună. Plecam din autogară, dimineața, la 6. Indiferent de vreme.
S-a dus la școală- liceul , la seral, facultatea la fără frecvență.
O vreme, am făcut naveta împreună. Plecam din autogară, dimineața, la 6. Indiferent de vreme.
Nu s-a
măritat niciodată, s-a dedicat nepoților, câte doi de la surorile mai mari.
Casa de la
țară a lăsat-o în grija unor veri. A vrut să cunoască lumea, pe care n-a văzut-o
decât în reviste.
Șase luni pe an, în Suedia.
Își învață strănepoții să nu uite limba română.
Șase luni pe an, în Suedia.
Își învață strănepoții să nu uite limba română.
Ne-am văzut ieri. Absolut din întâmplare. Amintiri,
povești adevărate- mai știi interminabilele săptămâni de practică agricolă?
Cum să uiți frigul toamnei, și ploile ,
și normele, și fețele somnoroase ale copiilor, duși pe câmp, de
dimineața până aproape de asfințit?
Prânzul la adăpostul
grămezilor de coceni adunați cu toată grija, masa comună- brânză, salată de vinete, zacuscă, ouă fierte, mere tăiate cu briceagul.
Și, uite așa, din una în alta, îmi
povestește ceva , ceva, la care ea se
gândește adesea. Când i se face dor de țara asta, unde toate merg
de-a-ndoaselea.
Într-o
dimineața, autobuzul de Alexandria
întârziase mai mult ca de obicei. Peronul autogării ticsit de lume-țărani, orășeni, saci, plase, voci.
Aștepta calmă. La ce bun să se agite?
Un
individ smulge portofelul
cuiva din buzunar și fuge.
Martoră la fugara scenă, mai mult buimacă, îl vede pe făptaș cum
scoate rapid banii, îi îndeasă în buzunarul lui, aruncă portofelul și
strigă din toți bojogii- hoțul!hoțul!
prindeți hoțul!
Lumea se
bulucește, toți strigă, nimeni nu știe
cui și ce i s-a furat..
Sosește autobuzul.//
cine pe cine
fură, clipă de clipă?
ca in politica... aceeasi hotie... :))
RăspundețiȘtergere@rory,
ȘtergereBine ai venit!
da, o mereu repetabilă fabulă, cu alegorie mai mult sau mai puțin intuită-măști, sfori, voci.
Lipsește morala.
Stiam si eu o intamplare dinr-o gara. Prin anii '80. Un hot ia frumos doua valize si se indreapta spre iesire. Cand il vede pagubasul, hotul lasa valizele din mana si striga (ati ghicit), hotii!!! Militia garii il retine pe... pagubas. Cand inteleg despre ce e vorba, hotul disparuse. Cu tot cu valize!
RăspundețiȘtergereM-am dus cu gândul la o fabulă cunoscută.
RăspundețiȘtergereAutorul nu ne-a fost compatriot, totuși morala nu ne este străină-
Hoţii şi măgarul,
de Jean de la Fontaine
Se zice că pe vremuri nişte Hoţi
Furaseră-mpreună un Măgar
Şi se băteau de zor, ca doi netoţi,
Că nu ştiau cum să-şi împartă prada.
Când iată că apare alt tâlhar,
Le ia Măgarul şi le lasă sfada.
Aşa e totdeauna: când doi se bat şi strigă,
Al treilea câştigă.
Măgarul din poveste e-o ţară oarecare
Şi hoţii sunt despoţii.
În timp ce pentru ea se bat cu toţii,
De undeva apare
Un alt tâlhar mai mare
Şi, îndreptându-se spre ţel,
O-nhaţă el...
Oameni buni, aici e curs de supravietuire? "Cum sa furam"?
RăspundețiȘtergereVaaai,
ȘtergereEra doar o modestă aplicațíe, cum ar veni vorba, paza bună trece primejdia...sau prudență.
Buna seara, doamna Gina.
RăspundețiȘtergereDin pacate, hotul striga hotul, cu un tupeu inimaginabil. E vizibil si-n politica noastra.
Si mie mi s-a intamplat sa-mi fie furat, portmoneul, cu bani si card-uri si cu toate actele in el. Nu a fost o suma considerabila, insa, pentru acte am avut ce umbla. Iar, dupa ce mi le-am facut din nou, toate,... dupa mai bine de jumatate de an, am fost chemata la, IPJ, sa-mi ridic actele care mi-au fast gasite, nedeteriorate. Au fost puse intr-o cutie postala a unei case in care proprietarii erau plecati in strainatate.
De atunci imi place sa cred ca, sunt foarte vigilenta.
O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)
Îmi pare tare rău, Ștef!
ȘtergereDa, totdeauna trebuie vigilență!
Seară bună îți doresc!