pe termen scurt

O știi sigur!

Fie chiar  doar din Rapsodiile lui Topârceanu” a adus o veste-n goană /și-a făcut senzație.

O cunoaște   toată lumea- fâșneață,  neserioasă, hoață chiar.

Cu vreo doi- trei ani în urmă, primăvara, i-am descoperit  prezența în curtea căsuței de la țară. Din șirul de ulmi, aliniați lângă gardul dinspre câmp, și l-a ales pe cel mai înalt.

N-are gusturi rele!

Și-a făcut un cuib cât o căciulă.

Nici n-am intrat bine în curte, că a și apărut, cu o falcă în cer și  cu una în pământ,  vecina, pe care o știam din vedere.

Ce, mai! Supărată foc!

Chiriașa mea îi fură ouăle de prin cuibare,  ba chiar i-a  șterpelit câțiva pui de curcă,mai tofologi.

Am calmat-o pe războinică și i-am promis că , sigur, o să găsesc o soluție..

 Cuibul părea gol, proprietara lui plecase , probabil, după provizii. Am luat o scară și, înarmată cu un băț, am început atacul.

Casă în toată regula!
Grea treabă!

 L-am împuns din toate părțile. Ce n-am găsit în  el-sârmulițe,  cuie, rădăcini  de plante, lut, fire de sfoară.

Pricepută  ființa asta!

În sfârșit, cu oarecare tristețe că n-am făcut o faptă prea bună,am mulțumit-o pe guraliva de vecină, care promite să mai tragă cu ochiul prin gospodărie în cursul săptămânilor de iarnă, când nu trece nimeni pe acolo.

Vorbă să fie! Au dat iama hoții de două ori…căutători de metale.Vecina își păzea cuibarele.

Vărgata a reapărut..

Prevăzătoare, și-a construit altă casă, tot într-un ulm..și mie îmi plac ulmii.

Altă muncă, mai multe zile. Era în vacanță. Am tot urmărit-o.

Într-o dimineață, ca prin nu știu ce minune- să fi lipsit eu cam juma de oră- a dispărut o linguriță de pe masa de sub vișini. Știam că am lăsat-o acolo.

Tot vecina  m-a luminat- coțofana fură orice, aveți grijă,  nu lăsați ceva de preț, ceva metalic, pe aici, pe afară, că imediat îl înhață parșiva asta.

Într-o zi, am zărit-o pe doamna pestriță, n-o să-ți vină să crezi, e treaba ta, eu doar spun ce am văzut- dând ocol ceșcuței  mele de cafea, aflată pe masa de sub vișini.

Nu m-am supărat deloc.Voiam să-i fac o poză, dar și-a luat zborul într-o clipă.

 Săptămâna trecută au fost niște zile  cum rar se poate întâmplă în noiembrie.Vara, nu alta!
Doar că toți pomii sunt  lipsiți de podoabă...

Ulmii își arată vrând- nevrând goliciunea.

Cuibul  se vede din orice parte a curții.N-o să-ți vină să crezi, i-a făcut și acoperiș !Cum l-o fi încropit, ea știe.

Am tot așteptat-o. 

N-a venit.  La plecare, se auzea  doar cârâitul  puilor, așteptând  mâncare.