incertitudini

 Am citit odată  undeva,  nu mai știu nici titlul cărții, nici numele autorului, că, dacă există ceva pe lumea asta, în afara faptului că ni se dă viață, pentru care trebuie să fim mereu recunoscători, nu doar părinților, ci, mai ales,unei forțe supreme,am citit, cum spuneam că  niciodată   nu ne putem cunoaște, cu adevărat, unii pe alții.

  Eu cred asta, sufletul uman este un abis. 
La suprafață  vezi ce ți se oferă. 
În adânc poate  fi apă limpede,dar, tot atât de bine, poate fi  mlaștină.

Sau, cine știe?

p.s.Ai văzut  ”Vulcanii  noroioși?