”Îl rog pe poet să ierte poetul”

 

”De acum înainte, obișnuiește-te să trăiești din amintiri

Din umbre de planete pierdute, din norii care fug,din amintiri subțiri (…)

Tot ce-a fost frumos s-a petrecut cu cel

Care acum este altul

Obișnuiește-te cu prăpastia și cu saltul”

Cine își mai amintește de 
Eugen Jebeleanu?
poet, publicist, traducător,om de teatru...
24 aprilie 1911, Campina/

21 august 1991, București.

Eugen Jebeleanu nu a avut stofă de erou, spunea cineva, a scris și poezie triumfalistă, dar nu a fost șarlatan, profitor, s-a înșelat, și-a revenit.

Unii îl considerau „intratabil”, alții” profet mânios, leu indignat„.. 

El avea un crez:

adevărata poezie salvează lumea!💖

”Am învăţat de la apă
cum să nu curg
am învăţat de la plug
cum să nu ar
şi de la viaţă
cum să dispar”,

 ”Dialectica.”

„Doar ca să nu vă întristez
şi să vă fie ziua bună
n-am pomenit (vai, azi greșesc)
de ochii ei ca de alună

ce atât de tandru ne priveau
care erau și ochi și gură
ce sărutau cum numai ea
știa, pe oricare făptură ...

pe care azi nu știu și nu
mai pot să-i chem, căci n-or să vie
şi nu mai pot să-mi spună : tu
din cerul lor de iasomie .”

De ce?

 ”un târnăcop, un degetar, o ramă...„

(cumva, tot povești pentru  prieteni)

  Poemul poate fi considerat obositor, numără atâtea strofe...
  Îl știu din  gimnaziu, era în manualul nostru.   La vremea aceea,  îl știam aproape în întregime  pe de rost.
 Câtă durere...
 I-am înțeles  cu greu  mesajul,  nu știu dacă profesorul nostru,  Domnul  Gheorghe  Fulga, ne  va fi  dat  multe detalii, ce știu este că am rămas  cu  o mare admirație pentru  Eugen Jebeleanu, cu a cărui ”Elegie pentru floarea secerată”, m-am întâlnit în liceu.
S-a întâmplat ca, în  1987, să  merg într-o excursie în  Cehoslovacia, prima și ultima, de altfel, înainte de 89.
  În drumul   dintre  Praga și Karlovy Vary, am zărit, din mersul autocarului, o plăcuță: Lidice”.
  Mi-au revenit în minte  strofe din  poemul învățat în  gimnaziu.  I-am sugerat  organizatorului excursiei, era un ceh stabilit  în Pitești,  să ne oprim.
   A tăcut.  Nici la întoarcerea în Praga nu a fost mai vorbăreț.
  Au trecut anii, în biblioteca mea s-au adunat multe cărți, astăzi am căutat  volumul  lui  Eugen Jebeleanu, nu l-am găsit, o să dau într-o zi peste el.
 Noroc cu  google!
  Fă-ți un pic de timp și citește, poate  cauți și afli   explicația  ultimelor versuri.
”.Ningea mereu. Dar – ţi-aminteşti, Ioane?
Pe câmp eram nu trei, ci milioane!„

  Ce crudă ființă poate fi omul...
„ – Ce e? Am prins să-ntreb.
Ce căutăm aici pe cîmpul sterp?
(Spre Lidice mergeam.) De ce-am oprit?
... Spre călăuz priveam nedumerit.
– Aicea e! răspunse. Fără rost
Priveam în jur. – Şi Lidice? – A fost...
...L-a ras din temelie Hitler. Satul
aici a fost de-a lungul şi de-a latul.”
 DE CE?
 Caută și citește”Lidice”,

de Eugen Jebeleanu.

unde-i cararea, doamna invatatoare?

Ce ceata deasa, vai, ce ceata deasa,
Nu mai cunoastem drumul catre casa...
Suntem  usori si ceata e ca fumul
Vai,  unde-o fi, unde s-ascunde drumul?`~
Surasul Hiroshimei

Cine isi mai aminteste de 
Eugen Jebeleanu-
poet, publicist, traducator,
24 aprile 1911, Campina/21 august 1991, Bucuresti.

Ea se gîndeşte numai la ea
şi el se gîndeşte numai la el
şi eu mă gîndesc numai la mine
şi totul se-nvîrte în jurul
unui inel
ce ne cuprinde pe fiecare-n parte
şi asta e Viaţa
şi asta e Cel
ce spune că Umanitatea
nu e o fiară
ci este un miel.