De Ziua limbii noastre, cititul.
De la o vreme, după ce pătrund cu sufletul în cuprinsul unei cărți, încetinesc lectura. Așa rămân în atmosfera ei, mă apropii de personaje, cu unele sau cu parte din viața lor încerc să mă identific, altora încerc să le înțeleg menirea.
„Lazar” este un roman captivant, nu întâmplător a fost tradus în atâtea limbi, nu întâmplător place.
Nelio Biederman, un scriitor mare într-un om tânăr!
Din poveștile bunicii mele paterne naturale, mamă a trei fete, îmi amintesc, cu durere chipul ei, când venea vorba despre cum își ascundea ea fiicele din calea năvălitorilor-eliberatori.
Și nu doar ea- satul întreg.
Bunica își creștea copiii singură, pentru că ”tatale”, soțul ei, nu se întorsese de pe pe front.
A venit fără un ochi,o ființă neputincioasă.
Săpase ea o groapă, undeva, în grădină, unde a ascuns bruma de zestre primită de la părinți, un „galben ” și câteva rochii.
Nu le-a mai recuperat niciodată. cineva o văzuse săpând și furase totul.
Când am citit în cartea despre care vorbesc, pagini în care urlă sufletele fetelor violate, unde se cutremură tragismul deportărilor, am văzut cu ochii minții o istorie neagră.
Foarte bine scrisă cartea- drame, trăiri ale unei familii nobiliare maghiare, surprinse în mijlocul unei lumi în coborâre.O lume fostă elitistă, deposedată violent de privilegii și de emblemă, expropriată agresiv.
Cu fiecare moment, tânărul scriitor, care și-a cunoscut prin studiu strămoșii, revine în locurile părintelui său pentru a simți sub talpă locuri,înfloritoare cândva, pentru a asculta susurul râurilor, frunza codrilor.
Calcă pe poteci, unde, cândva natura învăluia ocrotitor copiii ai căror părinți trecuseră prin fel și fel de evenimente :huzur, petreceri, îndrăgostiri, declarații pătimașe, iubire, tragedii,sinucideri, război, pedepse,umiliri, refugieri și refugiați, pământ, teamă, speranță.
Peste toate, o natură fabuloasă, când prietenoasă, învăluitoare ca o mamă, nespus de duioasă, când aspră și amenințătoare, necruțătoare, cu îngheț și pustiu.
Ea îi conferă omului sprijin, adăpost, tentație, loc de iubire și de moarte
Oricând.
”Lazar”, un roman pentru toate vârstele!
„Atunci a privit afară. Câmpuri albe, copaci negri, cerul albastru și, din când în când, o fermă.
Zagrebul rămăsese în urma lor- și, odată cu el. tot universul cunoscut de ei.
în fața lor se afla orașul Zurich, lacul, lebedele albe și munții troieniți”
Un roman, care se cuprinde pe sine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu