de aceea, trebuie să ne naștem mereu.„
povești adevărate pentru prieteni.
Mi se întâmplă uneori, fără să mă fi pregătit pentru asta, să trăiesc atât de intens clipa, că mi-aș dori să o prind în căușul palmei. Și când mi s-ar face dor, să-i pot deschide zbaterea aripii.
Și căldura sufletului.
Îmi plac cuvintele.
De cele mai multe ori, le simt, cum aș simți o ființă. Se adună în ritmuri, dansează, mă trimit așa, într-un fel de reverie, ele, cuvintele, mă mângâie, mă amăgesc frumos.
Mătase, zbor, bucurie!
În vremea asta, când august încă fierbe, mă gâ
ndesc cu bucuria aceea cuminte de
fostă elevă, profesoară mai apoi, la începerea școlii.
ndesc cu bucuria aceea cuminte de
fostă elevă, profesoară mai apoi, la începerea școlii.
În ciuda neuitatelor temeri de tot felul, când trec pe lângă clădirea liceului, nu pot să nu mă gândesc la toamnele îmbujorate, în romantice pâlpâiri de poeme șchioape, imortalizate în bilețele roz, strecurate prin spatele pedagogilor.
Este ca și cum Titu își adună toamna în gară. Brațul ruginit al pasarelei poartă urmele trecerii anilor. Nu cred că peronul mai păstrează farmecul de odinioară. Cât despre castanii din preajmă își vor fi uitat și ei mângâierea pentru perechile de îndrăgostiți, îmbrăcați în uniforme.
Mă gândesc la ”Babacu„.
Nu râdea niciodată .
Chelia și fața roșie, rotundă, pe care spânzurau ochelarii cu o ramă groasă, cafenie, îl făceau mai de temut decât atitudinea . Ochii mici , cenușii ne țineau atent sub observație , astfel că în clasă nu se auzea nicio șoaptă.
Adresându-ni-se, asta se întâmpla de câte ori chema la lecție câte doi sau trei elevi, epuiza întreg câmpul lexical al preocupărilor noastre de popor mioritic:" berbeci", "oi", "ciobani"," la păscut", "miei".
Dacă nu folosea creta , cu care în timpul unei ore de curs umplea de două-trei ori tabla , se mișca încoace și încolo, ținându-și mâinile la spate, călcând apăsat cu galoșii care îi protejau pantofii.
Dupa primul trimestru, chimia devenise spaima tuturor elevilor de la clasele de real unde preda . Cine promova la el era un om fericit . Nu exista lecție de zi , așa că- aldehide, cetone, benzen, hidrocarburi, trinitroglicerina- erau teme de care nu aveai cum sa scapi nici în visele tale de adolescent îndrăgostit . Notele primite cel mai des erau cele de 2, unii , mai norocoși, se puteau lăuda cu nota 6 , dacă știau teoria perfect și nu puteau rezolva problema data . Câțiva aleși ai sorții erau răsplătiți cu 9. Ei știau tot.
Pană la sfârșitul anului școlar, toți știam aproape întregmanualul, la orice oră, din zi sau din noapte am fi fost întrebați .
La bacalaureat ne-am ales chimia ca probă de examen, iar notele au fost cele mai bune.
Doi ani ne-a fost diriginte ; nu-mi amintesc să ne fi întrebat vreodată ce vrem să devenim ori să-și fi dorit să afle câte ceva despre noi , despre gândurile și speranțele noastre . La banchetul de absolvire l-am văzut râzând prima oară .
Dacă nu folosea creta , cu care în timpul unei ore de curs umplea de două-trei ori tabla , se mișca încoace și încolo, ținându-și mâinile la spate, călcând apăsat cu galoșii care îi protejau pantofii.
Dupa primul trimestru, chimia devenise spaima tuturor elevilor de la clasele de real unde preda . Cine promova la el era un om fericit . Nu exista lecție de zi , așa că- aldehide, cetone, benzen, hidrocarburi, trinitroglicerina- erau teme de care nu aveai cum sa scapi nici în visele tale de adolescent îndrăgostit . Notele primite cel mai des erau cele de 2, unii , mai norocoși, se puteau lăuda cu nota 6 , dacă știau teoria perfect și nu puteau rezolva problema data . Câțiva aleși ai sorții erau răsplătiți cu 9. Ei știau tot.
Pană la sfârșitul anului școlar, toți știam aproape întregmanualul, la orice oră, din zi sau din noapte am fi fost întrebați .
La bacalaureat ne-am ales chimia ca probă de examen, iar notele au fost cele mai bune.
Doi ani ne-a fost diriginte ; nu-mi amintesc să ne fi întrebat vreodată ce vrem să devenim ori să-și fi dorit să afle câte ceva despre noi , despre gândurile și speranțele noastre . La banchetul de absolvire l-am văzut râzând prima oară .
Un coleg talentat și rebel a compus o epigramă despre Ali-Baba și cei 40 de hoți .
Nu l-am revăzut de atunci niciodată ; niciunul dintre colegi nu l-a mai întâlnit, din câte știu..
M-am gândit de multe ori la orele noastre de chimie din laboratorul mirosind a tot felul de soluții și de substanțe . Un fel de duioșie, amestecată cu un respect de care n-aș fi putut pomeni în anii de școală , a înlocuit frica pe care o simțeam când trebuia să ies la tablă .
Știu și astăzi câteva formule din chimia organică si anorganică; deseori, am rezolvat, cu fiii mei sau cu elevii cărora le-am devenit dirigintă, când se plângeau de chimie, probleme de chimie, deși specialitatea mea este una care nu i-ar fi plăcut nicicum fostului meu profesor.
Nu l-am revăzut de atunci niciodată ; niciunul dintre colegi nu l-a mai întâlnit, din câte știu..
M-am gândit de multe ori la orele noastre de chimie din laboratorul mirosind a tot felul de soluții și de substanțe . Un fel de duioșie, amestecată cu un respect de care n-aș fi putut pomeni în anii de școală , a înlocuit frica pe care o simțeam când trebuia să ies la tablă .
Știu și astăzi câteva formule din chimia organică si anorganică; deseori, am rezolvat, cu fiii mei sau cu elevii cărora le-am devenit dirigintă, când se plângeau de chimie, probleme de chimie, deși specialitatea mea este una care nu i-ar fi plăcut nicicum fostului meu profesor.
Timpul răbdător a făcut din figura aceea înspăimântătoare un bătrânel , pe care il asociez, zâmbind, ori de câte ori îmi vine in minte, cu porecla pe care i-am dat-o noi în anii de liceu,
Babacu. .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu