toamnă sonoră

O seară   de toamnă, cu parfum primăvăratic, dacă ar fi să o compar cu ziua de ieri. Este  joi,așa că  mergem la concertul Filarmonicii, chiar dacă  drumul trece printre  tarabele pe care se  perpelesc , pe o parte și pe alta, micii  târgului de toamnă piteșteană.
 Program  deosebit: partea I- Vivaldi,-Toamna   aranjament  Victor Simonov, Astor Piazzolla- „Ave Maria„, Consuelo Velasquez -„Besame  mucho„, aranjament  Ioan Dobrinescu. 

 La pian-Ioana Maria  Lupașcu. 

Partea a II-a-Dmitri  Șostakovici, „Simfonia  nr. 5  în re minor„.

Dirijor, Theo Wolters, venit tocmai  din Olanda.

Sala Cs  arhiplină! toate vârstele: șaluri cochete de cașmir, blugi, fuste scurte și   lungi,  botine și  pantofi adidas, sacou la patru ace, parfumuri  plăcute,  fețe destinse, câțiva  copilași  aduși direct de la grădiniță.
Un concert  simfonic durează două ore.
Eu /tu/ noi, odihniți,  ne așezăm în ale noastre cunoscute, confortabile fotolii, frunzărim programul, ne salutăm cunoștințele și așteptăm să apară orchestra.

Nu-mi propun să  fac vreo analiză  a concertului,  nu sunt vreo împătimită cunoscătoare, sunt o  bună și fidelă ascultătoare. Și ca mine, cred că  au fost mulți în această seară, absolut extraordinară!

 Pianista- o admirabilă prezență, în a cărei personalitate se  îmbină generos  talentul, dăruirea, grația cu  o splendidă atitudine scenică, pe cât de naturală, pe atât de studiată .
 Vine dinspre  pian   o debordantă energie, degetele ei cheamă parcă sunetele, le revarsă  cu atâta grație, că nu știi dacă   ea atinge clapele sau îi vin  sunetele  către degete.
Ca să mă crezi, trebuie să o asculți , trebuie să-i urmărești demersul muzical de mare virtuozitate.

  Dirijorul? Ca și-n celelalte două seri , în 2009 și  în 2o12,  un optimist zburător, un muzician  îndrăgostit  de  munca lui

Știi cum l-am văzut toată seara? plutind!

Spuneam că un concert  durează  cam două ceasuri...câtă muncă,  ce efort,  câtă răbdare,  câtă dăruire, câtă pasiune  se adună  , pentru ca eu/tu/noi să ne bucurăm.

 Pe artiști  îi răsplătim cu aplauze și din când în când, cu câte un buchet de flori...