Se afișează postările cu eticheta Theo Wolters. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Theo Wolters. Afișați toate postările

vineri, 13 octombrie 2017

Regal Beethoven

„Activ și  creator se plimbă,
Întâi  ia formă, apoi se schimbă;
Părelnic stă momentu-n vânt.
Eternu-n  Tot mereu  se zbate:
Căci în neant se surpă toate,
 Când  vor să stăruie-n ce sunt”
J.W. Goethe, „Una și  totul„
”Nu poţi să-l înţelegi pe Beethoven ,dacă nu l-ai citit pe Goethe“
 Lawrence  Foster,dirijor  american, care a  condus cele  mai mari opere din lume;  născut din părinți  români, căsătorit cu  Angela  Suciu.

Cum să îndrăznești  să spui ceva, fie  chiar  să plângi cu  gândul în genunchi,că, din fotoliul tău de modestă ascultătoare,  ai primit  în dar  două dintre cele  mai strălucite opere ale compozitorului care mărturisea, ”mi se pare  peste putință  să părăsim  această viață înainte   de a fi săvârșit tot ce simțim că trebuie  să  înfăptuim.”

Astă seară,Orchestra  Filarmonicii Pitești, 
  dirijată de olandezul  zburător, Theo  Wolters, cunoscut  și mult îndrăgit de către public, 
  solistă -pian,piteșteanca  Luiza Borac,despre care Kultur Spiege   spunea  că „ are sunrt  mai cald decât  Pollini și mai strălucitor decât Arrrau „
concert/maestru: Mădălin Sandu,
a interpretat
„Concert  pentru pian şi orchestră nr.5 în Mi  bemol major op.  73, Imperialul„
„Simfonia nr. 3 op 55 în Mi  bemol major, Eroica„, apreciată de  către cei mai buni dirijoti ai lumii, , ca fiind cea mai   bună simfonie din toate  timpurile , ea  a fost 
dedicată  lui Napoleon, pentru care  compozitorul avea  cult, celebrându-i măreția.
Când a aflat  că  idolul său  s-a încoronat  ca împărat, a șters dedicația,
„Simfonia Bonaparte „numindu-se  „Eroica,“ , închinată „amintirii unui mare om“.
Trebuie să amintim că Titanul a compus aceste două magistrale opere, interpretate astă seară, aflat în stare de surzenie accentuată.


Nu fi  om decât  pentru altcineva, renunță  să mai  fii pentru tine însuți!

Pentru tine nu mai există fericire și bunăstare decât  în interiorul tău, prin  arta   ta.
Of,Doamne, dă-mi puterea  de a  mă învinge pe mine însumi!  De acum înainte  nimic   nu mai  trebuie   să mă țină înlănțuit de viață.„
(Ludwig van   Beethoven”-”Manuscrisul  Fischholf”, însemnări culese și adunate de către  un necunoscut  din carnetele   compozitorului.

O seară frumoasă, ca însăși muzica lui Beethoven!
Solemnă, maiestuoasă, strălucitoare!
  
Felicitări tuturor celor care, prin muncă foarte serioasă, talent, dăruire și mult suflet, dau viață Orchestrei simfonice a Filarmonicii Pitești, dăruind publicului, săptămână de săptămână, motive de mare bucurie!

joi, 11 februarie 2016

Cum să nu-ți placă Brahms?!

 Imediat, ideile vin asupra mea, direct de la Dumnezeu și nu numai  că văd teme  distincte cu ochii minții, dar ele  sunt și îmbrăcate în formele, armoniile și orchestrațiile potrivite„. 
Johannes Brahms.

Cum altfel decât extraordinar ar fi putut să fie un concert în care Filarmonica Pitești,într-o formă  demnă de toată stima, și-a îngemănat în program   două compoziții superbe?
  ”Concertul pentru vioară, violoncel și orchestră în la  minor”,  de J. Brahms  și  
”Simfonia a 9-a, Din lumea  Nouă”, de Antonin Dvorak.
 În zbor melodic,Theo Wolters, un dirijor olandez,
cunoscut și foarte drag publicului  piteștean, o suavă vioară, mângâiată pasionant  de coreeanul Edwin Kim și
 carismaticul Mackim Fernandez Samadaiev, venit   cu violoncelul lui  tocmai din Cuba,  ne-au dăruit  o sută de minute unice.
Și  dacă  n-aș fi știut  subiectul „Dublului concert ” al lui J. Brahms, un fel  de cadou pentru un prieten special, compozitorul Josef Joachim,care tocmai  trecea printr-un divorț, tot m-aș fi bucurat cu tot sufletul de  farmecul duetului„violoncel/ vioară„. 
Splendid dialog în care două  instrumente muzicale își spun povestea lor complicată, o poveste de viață, în care toate sentimentele sunt  sunete care, acolo, pe scenă, parcă se umanizează.
 Dramatismul despărțirii de persoana  iubită, durere și patimă, copleșitor lirism,  panică și  disperare, tristețe, dar și dorința de a învinge, calm și  melancolie, într-un ritm copleșitor ,pentru ca în final, să  triumfe armonia între sentimentele umane și seninătatea peisajului de pe malul lacului Thun .
 Partea a doua a serii ne-a transpus  în Lumea nouă a sfârșitului secolului al XIX-lea, atunci când, invitat în America, Antonin Dvorak a compus  o splendidă simfonie,  a noua.
 Că în ea ar plânge  o  tânără indiancă silită să  se despartă de Hiawatha sau că în realitate crește tumultuos romantismul popular ceh, asta doar compozitorul știe.
 Noi  ne-am simțit sufletele atinse de fiorul unei muzici superbe.
 Felicitări și mulțumiri, Filarmonica Pitești!
 (și nu fiți triști, domnilor  artiști instrumentiști, că, încă, nu aveți casă nouă.. .
 Noi vă iubim !

joi, 9 octombrie 2014

toamnă sonoră


O seară   de toamnă, cu parfum primăvăratic, dacă ar fi să o compar cu ziua de ieri.
Este  joi,așa că  mergem la concertul Filarmonicii, chiar dacă  drumul trece printre  tarabele pe care se  perpelesc , pe o parte și pe alta, micii  târgului de toamnă piteșteană.
 Program  deosebit: partea I- Vivaldi,-Toamna   aranjament  Victor Simonov, Astor Piazzolla- „Ave Maria„, Consuelo Velasquez -„Besame  mucho„, aranjament  Ioan Dobrinescu. 
 La pian-Ioana Maria  Lupașcu
Partea a II-a-Dmitri  Șostakovici, „Simfonia  nr. 5  în re minor„.
Dirijor, Theo Wolters, venit tocmai  din Olanda.

Sala Cs  arhiplină! toate vârstele: șaluri cochete de cașmir, blugi, fuste scurte și   lungi,  botine și  pantofi adidas, sacou la patru ace, parfumuri  plăcute,  fețe destinse, câțiva  copilași  aduși direct de la grădiniță.
Un concert  simfonic durează două ore.
Eu /tu/ noi, odihniți,  ne așezăm în ale noastre cunoscute, confortabile fotolii, frunzărim programul, ne salutăm cunoștințele și așteptăm să apară orchestra.
Nu-mi propun să  fac vreo analiză  a concertului,  nu sunt vreo împătimită cunoscătoare, sunt o  bună și fidelă ascultătoare. Și ca mine, cred că  au fost mulți în această seară, absolut extraordinară!
 Pianista- o admirabilă prezență, în a cărei personalitate se  îmbină generos  talentul, dăruirea, grația cu  o splendidă atitudine scenică, pe cât de naturală, pe atât de studiată .
 Vine dinspre  pian   o debordantă energie, degetele ei cheamă parcă sunetele, le revarsă  cu atâta grație, că nu știi dacă   ea atinge clapele sau îi vin  sunetele  către degete.
Ca să mă crezi, trebuie să o asculți , trebuie să-i urmărești demersul muzical de mare virtuozitate.
  Dirijorul? Ca și-n celelalte două seri , în 2009 și  în 2o12,  un optimist zburător, un muzician  îndrăgostit  de  munca lui
Știi cum l-am văzut toată seara? plutind!
Spuneam că un concert  durează  cam două ceasuri...câtă muncă,  ce efort,  câtă răbdare,  câtă dăruire, câtă pasiune  se adună  , pentru ca eu/tu/noi să ne bucurăm.
 Pe artiști  îi răsplătim cu aplauze și din când în când, cu câte un buchet de flori...