toamnă sonoră

O seară   de toamnă, cu parfum primăvăratic, dacă ar fi să o compar cu ziua de ieri. Este  joi,așa că  mergem la concertul Filarmonicii, chiar dacă  drumul trece printre  tarabele pe care se  perpelesc , pe o parte și pe alta, micii  târgului de toamnă piteșteană.
 Program  deosebit: partea I- Vivaldi,-Toamna   aranjament  Victor Simonov, Astor Piazzolla- „Ave Maria„, Consuelo Velasquez -„Besame  mucho„, aranjament  Ioan Dobrinescu. 

 La pian-Ioana Maria  Lupașcu. 

Partea a II-a-Dmitri  Șostakovici, „Simfonia  nr. 5  în re minor„.

Dirijor, Theo Wolters, venit tocmai  din Olanda.

Sala Cs  arhiplină! toate vârstele: șaluri cochete de cașmir, blugi, fuste scurte și   lungi,  botine și  pantofi adidas, sacou la patru ace, parfumuri  plăcute,  fețe destinse, câțiva  copilași  aduși direct de la grădiniță.
Un concert  simfonic durează două ore.
Eu /tu/ noi, odihniți,  ne așezăm în ale noastre cunoscute, confortabile fotolii, frunzărim programul, ne salutăm cunoștințele și așteptăm să apară orchestra.

Nu-mi propun să  fac vreo analiză  a concertului,  nu sunt vreo împătimită cunoscătoare, sunt o  bună și fidelă ascultătoare. Și ca mine, cred că  au fost mulți în această seară, absolut extraordinară!

 Pianista- o admirabilă prezență, în a cărei personalitate se  îmbină generos  talentul, dăruirea, grația cu  o splendidă atitudine scenică, pe cât de naturală, pe atât de studiată .
 Vine dinspre  pian   o debordantă energie, degetele ei cheamă parcă sunetele, le revarsă  cu atâta grație, că nu știi dacă   ea atinge clapele sau îi vin  sunetele  către degete.
Ca să mă crezi, trebuie să o asculți , trebuie să-i urmărești demersul muzical de mare virtuozitate.

  Dirijorul? Ca și-n celelalte două seri , în 2009 și  în 2o12,  un optimist zburător, un muzician  îndrăgostit  de  munca lui

Știi cum l-am văzut toată seara? plutind!

Spuneam că un concert  durează  cam două ceasuri...câtă muncă,  ce efort,  câtă răbdare,  câtă dăruire, câtă pasiune  se adună  , pentru ca eu/tu/noi să ne bucurăm.

 Pe artiști  îi răsplătim cu aplauze și din când în când, cu câte un buchet de flori...

duelul viorilor

Mai proaspătă ca niciodată, toamna  argeșeană  și-a acoperit umerii bronzați cu șalul ei brodat  în partituri de vis.
Și, ca orice doamnă care se respectă, și-a făcut intrarea în oraș, într-o splendidă  seară   provocând la duel doi spadasini celebri-Liviu Prunaru și Gabriel Croitoru,  cu  viorile lor Stradivarius și Guarneri, arbitrați , în eleganța clapelor, de  pianistul Horia Mihai.
Sala mare a cs a fost neîncăpătoare. Și-au dat întâlnire toate vârstele: tineri în ginși, doamne respectabile, domni, în costume impecabile, copii frumoși, relaxați, toți iubitori de muzică. N-am văzut agenți de pază sau poate erau atât de discreți, că  și-au pierdut identitatea în mulțimea  dornică  de a regăsi în muzică farmecul   vieții.
Două comori,  două arcușuri , doi violoniști  și un pianist-  trei celebrități, aflate în  a patra din cele  nouă zile  ale turneului extraordinar, 12/15 septembrie 2012.
Am ascultat vrăjițiJ. Brahms-Scherzo,B. Smetana-Aus der Heimat, F.Kreisler, Tambourine chinoise,E. Elgar-Salut  d, amour, J.Svendsen, Romanță, op. 26, J. Hubay, Hejre Kati, piesa mea preferată-Vals  din Suita a II-a, de D. Șostakovici,

Fantezia„Carmen„, de P. de Sarasate, „Sonata pentru  două viori și pian în sol minor, op.2„,nr.7, de Handel, „Sonata pentru două viori în do major, pop. 56„, de Prokofiev, „Suita pentru două viori și pian, op.71„, de Moszowski..

Finalul concertului a ridicat sala în picioare-pasiune, tehnică, rafinament,  căldură și acea tinerețe spirituală, pe care trei mari artiști au transmis-o,  au făcut  din  seara  trecută o superbă deschidere către  armonie, visare, strălucire, lumină!
Interzis aproape în toate țările( din câte am citit), duelul, din franțuzescul  duel, latinescul duellum,   simbolizează o luptă care se desfășoară( după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența  unor martori.
 Duelul are drept scop rezolvarea  unui diferend personal. Cei doi  adversari au șanse egale, pentru că folosesc aceleași arme. 
Cauza duelului- apărarea onoarei!
Probele de luptă în duelul la care publicul argeșean  a asistat, ca martor, au fost virtuozitatea, talentul,  lirismul, stilul, romantismul,  performanța, emoția artistică..
A învins sublimul!
scuze, pentru calitatea fotografiei!