Estul și vestul sunt două pleoape.Deschizătura lor dă la iveală albul ochiului. Pupila nu se vede.
Inceborg Bachmann.
Ca și tine, am descoperit-o pe romanciera Herta Muler, doar după ce în
2009, Academia Suedeză i-a acordat Premiul Nobel pentru literatură..
Am cumpărat
și am citit atunci trei dintre cărțile ei Animalul inimii, Încă de pe atunci
vulpea era vânătorul și Călătorie într-un picior.http://incertitudini2008.
http://incertitudini2008.
http://incertitudini2008.
Ca orice domn respectabil, Moș Nicolae mi-a adus trei cărți.
http://incertitudini2008.
http://incertitudini2008.
Ca orice domn respectabil, Moș Nicolae mi-a adus trei cărți.
Foarte
ocupată, ca orice gospodină care vrea să primească sărbătorile cum se
cuvine, mi-am zis că amân lectura, ceva nu-mi da pace, mă
întrebam pe care dintre ele s-o citesc mai întâi, și uite așa, am ajuns
din nou la Herta Muler.
Omul este un mare fazan pe lume.
Incitant titlu, 156 de pagini, 49 de flashuri, de
ce atâtea n-aș putea spune, poate să fi fost vârsta de atunci a autoarei , greoaie lectură, citesc trei/patru/zece pagini, măi, fir-ar să fie, chiar să nu meargă, auzi- tradusă în peste douăzeci de țări, ce să fie proză poetică suprarealistă? este drept- gravă, gri, tăioasă, domle, îmi zic, nu se poate, trebuie s-o
citesc!Și uite așa, m-am convins că nu este carte de lăsat din mână, fiecare flash cu numele lui, o
radiografie, un segment de viață între Hârtoapa și Părul făcut permanent, un
sat ardelenesc, prin anii 80, în care vântul bate dinspre Austria, nu de la București, că de acolo vine
doar praf, o comunitate de nemți, secui , români, zărari, cam nespălați,
zice autoarea, o fi știind ea ceva, o lume peste care timpul spânzură
adormit, amiaza este mai mare decât satul, mulți au emigrat pe unde au
avut rude, soarele își arde crugul, cocoșii au noaptea în
cioc, străzi strâmte și mereu acoperite de frunze, cad
frunzele în plină vară, case albe, muiate în var, a secat
fântâna, după apusul soarelui se aude doar țipătul plin de
noapte ale cucuvelei, alteori gardurile trec prin ploaie, copacii
picură, timpul naște valuri, mărul cască gura să-și mănânce fructele..
Oamenii și-au pierdut numele, se cunosc bine între ei - paznicul de noapte, milițianul, preotul, poștărița, pielarul, croitorul, dentista, tâmplarul,pietrarul, groparul( un român, o fi vreo aluzie, cine știe?)
În gară s-a oprit un tren, copiii veniseră cu flori, o fetiță urma să-i spună Regelui chiar o poezie, dar, când trenul s-a oprit, cineva a comunicat că Măria SA, Regele, doarme..
Tragism, imagini crude, abrutizare, dușmănie, agresiuni, prostituție, sărăcie- ne iau tot și păsările, oile și porcul , chiar și fructele neivite pe ramuri, un pic de umor negru, Cântecul
M-am dus odată la Berlin/
Să văd orașu- acela plin.
Și lalala, noaptea trecea ( dacă te interesează, trebuie să citești cartea, neapărat ).
Oamenii și-au pierdut numele, se cunosc bine între ei - paznicul de noapte, milițianul, preotul, poștărița, pielarul, croitorul, dentista, tâmplarul,pietrarul, groparul( un român, o fi vreo aluzie, cine știe?)
În gară s-a oprit un tren, copiii veniseră cu flori, o fetiță urma să-i spună Regelui chiar o poezie, dar, când trenul s-a oprit, cineva a comunicat că Măria SA, Regele, doarme..
Tragism, imagini crude, abrutizare, dușmănie, agresiuni, prostituție, sărăcie- ne iau tot și păsările, oile și porcul , chiar și fructele neivite pe ramuri, un pic de umor negru, Cântecul
M-am dus odată la Berlin/
Să văd orașu- acela plin.
Și lalala, noaptea trecea ( dacă te interesează, trebuie să citești cartea, neapărat ).
Locuința
pielarului care a reușit să emigreze la Stuttgard, după ce a vândut tot, este casă de
rugăciuni pentru baptiști, ăștia se împerechează pe întuneric, după cum
se nimerește, de asta fac câte opt copii.
Rudi, fiul lor, inginerul , rămas undeva în munți, este cam nebun..n-a uitat-o pe Amalie, îi mai trimite câte un semn.
În această așezare, doar câțiva își mai păstrează identitatea- bătrâna Kroner, la a cărei înmormântare asistă toată comunitatea, morarul Windisch, nevasta lui, Katharina, care voia să se mărite cu Josef, pentru el a ajuns până în Rusia, a învățat acolo gustul supei de iarbă și gerul și prostituarea, foamea doare, și-a vândut paltonul pe zece felii de pâine, Josef a murit, a murit și Varvara, iubita lui Windisch..
Rudi, fiul lor, inginerul , rămas undeva în munți, este cam nebun..n-a uitat-o pe Amalie, îi mai trimite câte un semn.
În această așezare, doar câțiva își mai păstrează identitatea- bătrâna Kroner, la a cărei înmormântare asistă toată comunitatea, morarul Windisch, nevasta lui, Katharina, care voia să se mărite cu Josef, pentru el a ajuns până în Rusia, a învățat acolo gustul supei de iarbă și gerul și prostituarea, foamea doare, și-a vândut paltonul pe zece felii de pâine, Josef a murit, a murit și Varvara, iubita lui Windisch..
Morarul și Katharina și-au întâlnit tristețile.. iubire? greu de presupus, prima lor scenă de amor
s-a consumat în cimitir, printre morminte, el , repede, și-a agățat viața
lui de viața ei.
Amalie, fiica lor, este este frumoasă, se îmbracă
modern, merge adesea în oraș, mai ales când plouă.. educatoare în sat,
părinții îi aduc care ce are- zahăr, carne, pahare , cei mai
mulți lucrează la fabrica de cristaluri, sunt bune, se caută în Germania.
Toțí copiii locuiesc în blocuri sau în case, le spune Amalie șoimilor patriei..Împreună adunate, toate casele sunt o casă mare, Această casă mare este patria noastră. În casele noastre locuiesc tații și mamele noastre. Ei sunt părinții noștri. Fiecare copil are părinții lui.. La fel ca tatăl nostru din casa în care locuim, tovarășul Nicolae Ceaușescu este tatăl țării noastre.
Și la fel ca mama noastră din casa în care locuim, tovarășa Elena Ceaușescu este mama țării noastre. Tovarășul N. Ceaușescu este tatăl tuturor copiilor. Iar tovarășa E. Ceaușescu este mama tuturor copiilor.Toți copiii îi iubesc pe tovarășul și pe tovarășa, pentru că ei sunt părinții lor.
Morarul vrea să emigreze.
Este singura lui șansă de a fugi dintr-o lume care îl sufocă.
Toțí copiii locuiesc în blocuri sau în case, le spune Amalie șoimilor patriei..Împreună adunate, toate casele sunt o casă mare, Această casă mare este patria noastră. În casele noastre locuiesc tații și mamele noastre. Ei sunt părinții noștri. Fiecare copil are părinții lui.. La fel ca tatăl nostru din casa în care locuim, tovarășul Nicolae Ceaușescu este tatăl țării noastre.
Și la fel ca mama noastră din casa în care locuim, tovarășa Elena Ceaușescu este mama țării noastre. Tovarășul N. Ceaușescu este tatăl tuturor copiilor. Iar tovarășa E. Ceaușescu este mama tuturor copiilor.Toți copiii îi iubesc pe tovarășul și pe tovarășa, pentru că ei sunt părinții lor.
Morarul vrea să emigreze.
Este singura lui șansă de a fugi dintr-o lume care îl sufocă.
De aceea, îi duce milițianului seară de seară câte
doi saci de făină, fie vremea oricât de rea.
Poștărița cunoaște mersul treburilor a băut sute de scrisori, este prea bătrână să-i mai placă milițianului..
Paznicul de noapte le știe pe toate- nu -ți dau ăștia pașaport, cu făina aia a ta nu ajungi nicăieri , nevasta este bătrână , vine fiică-ta la rând, preotul o face catolică, milițianul apatridă, poștărița îi dă cheia când are el treabă în depozit.
Poștărița cunoaște mersul treburilor a băut sute de scrisori, este prea bătrână să-i mai placă milițianului..
Paznicul de noapte le știe pe toate- nu -ți dau ăștia pașaport, cu făina aia a ta nu ajungi nicăieri , nevasta este bătrână , vine fiică-ta la rând, preotul o face catolică, milițianul apatridă, poștărița îi dă cheia când are el treabă în depozit.
Pe furoul roz al Amaliei
scrie Primăvară irlandeză, preotul îi mângâie coapsa Amaliei, milițianul
are fruntea umedă..îi sărută umărul Amaliei.
Este prețul către libertate.
Acasă, Windisch sparge cu pumnul oglinda în care nu se vede pe sine, îi rânjesc cei doi călăi, popa și milițianul -batjocorindu-i fiica.
Este prețul către libertate.
Acasă, Windisch sparge cu pumnul oglinda în care nu se vede pe sine, îi rânjesc cei doi călăi, popa și milițianul -batjocorindu-i fiica.
Da, au pașapoarte. Grea povară...
Omul este un mare fazan pe lume..
Omul este un mare fazan pe lume..
Morarul a vândut tot.
Patru geamantane mari, o dansatoare de cristal, pașapoartele și banii din portmoneu de parcă n-am
fi locuit niciodată aici , a venit deja alt morar, regățean, acum este iar ca
la război, pleci și habar nu ai cum și dacă te mai întorci
vreodată..dacă vrea Dumnezeu ne întoarcem la vară în vizită.
Trenul pornește, costumul lui Windisch este prea strâmt, păcat de stofă, Amalie doarme, în mintea ei, pe sub părul făcut permanent, nevasta morarului și-a și aranjat lumea ei nouă.//
Dumnezeu are grijă, peste un an, Windisch încuie ușa mașinii, pe ușa portbagajului scrie Diesel, el și nevasta lui poartă costume gri, la biserică ochii lumii îi urmăresc se duc la împărtășanie, fără să se fi spovedit.
Trenul pornește, costumul lui Windisch este prea strâmt, păcat de stofă, Amalie doarme, în mintea ei, pe sub părul făcut permanent, nevasta morarului și-a și aranjat lumea ei nouă.//
Dumnezeu are grijă, peste un an, Windisch încuie ușa mașinii, pe ușa portbagajului scrie Diesel, el și nevasta lui poartă costume gri, la biserică ochii lumii îi urmăresc se duc la împărtășanie, fără să se fi spovedit.
Un copac își apleacă umbra peste ei.//
Doi dintre eroii acțiunii sunt convinși că omul este mare fazan pe lume. Afli doar dacă citești cartea.
Doi dintre eroii acțiunii sunt convinși că omul este mare fazan pe lume. Afli doar dacă citești cartea.
Te-am convins?
