sa uitam de proiecte

Ca oameni ce suntem- mai buni, mai rai, mai ingaduitori, atenti la tot, uneori visatori, alteori rigizi in hotarari, dedicati, ori nesinceri,  statornici sau risipiti, amuzanti, ori groaznic de cinici, conformisti sau nastrusnici- ne strecuram printre lucruri, mereu cautand.

Ce?

Fiecare altceva.

Totusi, in felul nostru, oricat ne-am dori, nu putem fugi dintr-un fel de fraternitate universala.

Cine incaseaza tributul?

Tu stii?

Daca astazi este Ziua internationala a Poeziei- ca adresare profunda  catre  sufletul nostru vulnerabil- acceptam ca ea, doar ea, ne daruieste , adunat in metafore, adevarul, (care adevar?) ..si o realitate, despre care, insa, stim ca nu a existat niciodata...

Stii ce as alege?

Cantare, 
de  Tudor Arghezi

M-am aparat zadarnic si ma strecor din lupta
In umbra lunii albe, cu lancea nalta rupta.
Pusei pamantul si ape, zagane intre noi,
Si suntem, pretutindeni, alaturi, amandoi.
Te intalnesc pe toata poteca-n asteptare,
Necontenita muta a mea insotitoare.
Pe la fantani iei unda-n palme si mi-o dai,
Iscata dintre pietre si timpuri, fara grai.
Ti-ai desfacut camasa si-ntrebi cu sanii-n mana
De vreau s-astampar setea din ei sau din fantana.
Ai dus la turtur gura cu gura mea plecata,
Voind sa bei cu mine scanteia lui deodata.
Amestecat-n totul, ca umbra si cu gandul,
Te poarta-n ea lumina si te-a crescut pamantul.
In fiecare sunet tacerea ta se-aude,
In vijelii, in ruga, in pas si-n alaute.
Ce sufar mi se pare ca-ti este de durere,
De fata-n tot ce naste, de fata-n tot ce piere,
Apropiata mie si totusi departata,
Logodnica de-a pururi, sotie niciodata.