marți, 17 noiembrie 2009

fara titlu

Ideea de a scrie despre demnitate , sigur, pare desueta.Mai ales in aceste zile.
Nu eram convinsa ca vreau si pot sa scriu despre asta. Niste intamplari recente, din care am inteles , pentru a nu stiu cata oara, ca banii sunt cea mai puternica arma, m-au determinat s-o fac .

Ne stim de pe vremea , cand eu, proaspata absolventa de filologie, am primit o catedra in scoala unde ea venise de niste ani buni.
Era mereu altfel. Foarte interesanta. Pentru ca nu-i iesea niciodata catedra intreaga de biologie- asta este alta poveste- si-o completa, pardon, tovarasul director i-o completa, cu activitati practice. Mergea cu elevii , din primavara pana toamna tarziu , prin livezi, pe camp, in padure. Bronzul ei natural le-ar fi lasat cu gura cascata, ma scuzati, pe toate tipele astea care se prajesc platind o caciula de lei, cam pricajiti, ce e drept, prin tot felul de saloane si cabinete.

In ianuarie '90 a FUGIT din invatamant. A incercat tot felul de chestii , care nu i-au reusit. Intre timp, sotul ei s-a stins.

Ne sunam rareori. Ne vedeam si mai rar.

Cand i-am auzit , la telefon, vocea, a fost ca si cum intreaga noastra tinerete mi s-ar fi perindat intr-o clipa, prin fata ochilor.
Ma suna din Roma. Locuieste intr-un orasel , aproape de capitala peninsulei. A invatat italiana, singura. Asa cum n-a studiat niciodata limba materna. Cu dictionare, reguli gramaticale, expresii idiomatice, tautologii, specifice limbii lui Dante.

A plecat sa faca altceva, altundeva, dar, mai ales, sa cunoasca lumea.

Unde vreau sa ajung?- la ceea ce mi-a spus ea, cu bucuria pe care rar iti este dat s-o intalnesti in vocea cuiva" nu ma rusinez sa spun ca ingrijesc o doamna, care are 90 de ani si toti dintii, vorbeste si povesteste ca la 50 de ani. Fata ei ne plimba peste tot unde merge.Cunosc Roma , cum stiu Pitestiul, am fost la Vatican, am vazut Sicilia, Sardinia...."

Ce m-a impresionat mai puternic este ca prietena mea a citit din vara si pana acum 5- CINCI- carti in italiana, fara dictionar.


Ar fi putut sa ramana aici, acasa, cu o pensie, atat cat i se cuvenea, dupa munca ei de profesoara. Sau sa ceara niste ore . Ar fi putut sa accepte ajutorul mic/ mare, al fiului sau, remarcabil specialist in calculatoare, stabilit in Canada.

A ales sa faca altceva, la o varsta , cand anumite doamne, desi atitudinea le tradeaza, se incapataneaza sa ramana acolo unde au fost mereu- prin birouri, in fata studentilor, in parlament, in ministere, chiar daca , demn ar fi sa-si traiasca altfel aceasta parte a vietii .

30 de comentarii:

  1. Ce surpriza, Trexel!
    Imi plac vorbele astea ardelenesti.
    Si cugetarile din spatele lor!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Scrii si altceva decat ceea ce pot citi pe blog? Ai un minunat talent de povestitor. M-a impresionat tot ce am citit azi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumoasa lectie de curaj, demnitate, incredere si bucurie de-a trai!
    Intr-adevar, impresionanta decizia prietenei tale, la o varsta la care multi renunta la a mai trai; impresionanta si comparativ cu multi altii, mult mai tineri, care nu au curajul de-a porni pe drumul lor, daca nu sunt siguri ca ce-i asteapta la capat e ceva usor si pozitiv.
    Frumoasa poveste si, dupa cum spunea cineva mai sus, creionata cu sensibilitate si cu un minunat talent de povestitor!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mircea, iti multumesc pentru gandurile bune.
    Nu pot sa fiu altfel decat sincera- nu scriu decat aici. Scriu pur si simplu.
    Mi-am pastrat prietenii si povestile, ani intregi, in suflet.
    Acum ii astern pe pagina asta. Ca, din cand in cand, sa-i revad. Cu ochii mintii.
    Si ai sufletului.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ruxi,
    Prietena mea a fost totdeauna o luptatoare. In tinerete, n-a vazut lumea.
    Ma bucur pentru ea , ca si-a indeplinit visul.
    Iti multumesc pentru gandurile bune!
    O noapte linistita!

    RăspundețiȘtergere
  6. probabil m-am ardelenizat si io in 7 ani jumate. inainte eram conform nevesti-mii "sudist imputit" :) inca nu m-am prins ce-o fi insemnat asta

    RăspundețiȘtergere
  7. M-ai facut praf, Trexel!
    Epitetul inseamna, din cate inteleg, viziunea lor, a ardelenilor, despre noi.
    S-o fi referind la .. dar lasa, mai bine trecem peste asta.
    In paranteza spus, nu stiam ca esti sudist.
    Te credeam de-al lor!
    O seara frumoasa! Intre nordisti .

    RăspundețiȘtergere
  8. Io zic ca Trexel, dar in plus mai zic si ca sunt invidioasa - la modul frumos - n-am reusit sa ajung la Roma cu toate ca mi-am propus de doua ori anul asta. A doua oara mi-am luat si bilete, si tot n-a fost sa fie.
    Iar lectia de curaj si demnitate merita strigata in gura mare. Eu zic ca asa se face.

    RăspundețiȘtergere
  9. Oana, multumesc!
    pentru vizita si pentru sustinerea ideii de curaj si demnitate!
    Trebuie sa vezi Roma!
    Sa mergi noaptea la Fontana di Trevi! Si la Colosseum!
    Sa te plimbi prin pietele ei. sa strabati cu picirul zeci de km.
    Sunt atatea minunatii, ca merita sa lasi orice, in favoarea vizitarii acestei metropole!
    o seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  10. Io zic ca-i de bine, daca sudistii se adapteaza; au inceput sa ma accepte si pe mine; dupa vreo trei decenii...P.S. Inca ma tradeaza vorba ardeleneasca!

    RăspundețiȘtergere
  11. fortunanoua.wordpress.com18 noiembrie 2009 la 02:01

    E, in primul rand o lectie de modernism. In ciuda varstei prietena ta e un om foarte modern. A inteles ca in zilele noastre se poate practica un fel de "turism sub acoperire" as zice eu. Adica poti sa mergi intr-o tara pe care o admiri, sa-ti gasesti ceva de lucru acolo, cu un castig suficient pentru a trai fara grija zilei de maine ( ba, daca ai noroc poti sa pui si bani deoparte) si sa faci tot ceea ce ai face daca ti-ai plati 50 de sejururi de cate o saptamana , cu bani usor sau greu munciti in tara.
    Turismul adevarat nu se practica intr-un timp scurt, ne amintim ca Hemingway calatorea constant prin Europa , dar, e drept, banul da puterea de a-ti implini visele de calatorie ...
    Lectia de demnitate consta in faptul ca doamna profesoara de biologie a inteles ca e mai demn sa citeasca cartile puse deoparte pentru cand va avea timp decat sa caute in fiecare toamna ore pentru completarea catedrei sau sa astepte cu nerabdare pensia pentru a-si plati datoriile la chioscul de ziare sau la boutique-ul din colt.
    Dar e si o lectie de noroc aici, caci e nevoie de protectia zeitei careia ii port numele pentru a gasi de lucru in conditiile descrise de tine, poti sa nimeresti sa ai grija de o batrana cu Parkinson care in delirul ei te acuza ca i-ai furat ceva din casa sau sa lucrezi absolut in fiecare zi cate 18 ore si sa nu poti citi nici o pagina in fiecare zi din cauza oboselii.
    Sunt doua lectii utile pentru cei care sunt sanatosi si viseaza sa calatoreasca, multumim pentru ele , le aflasem mai demult.
    Singura conditie e sa nu ai copiii in ingrijire.

    RăspundețiȘtergere
  12. @ daurel, asa cum ma duce pe mine mintea, ar fi doua chestiuni- este bine, ca se adapteaza sudistii , la viata de afara?
    Sau este bine ca se adapteaza in relatia cu voi?
    In ce ma priveste, cel putin de cand cu blogul, comunic mai mult cu ardelenii, decat cu altii. Imi place. Nu este nicio problema.
    Daca ar fi sa ma refer la chestiuni care tin de viata de familie, parca n-as mai spune ca e chiar perfect. Ma refer tot la S/N. Sau N/S.
    p.s. Mie imi place mult vorba voastra!

    RăspundețiȘtergere
  13. fortunanoua, mi-ai dat o tema, mama, mama!!!
    Intai e chstia cu traiul de la noi. Ai dreptate- cred ca asa a gandit si prietena mea- cat sa mai astepte la mana altora? Si pentru ce? Sa-si poata achita facturile si sa cumpere un ziar pe saptamana? Ea n-a fost niciodata fricoasa. Desi parea. A infruntat lumea. Apare cealalta chestiune- norocul!
    Putea sa nu-l aiba, adica sa munceasca mult , pe bani putini. Si sa nu se mai poata ocupa de propria-i persoana..
    As zice ca a avut mare noroc!!
    O zi buna, draga mea!!

    RăspundețiȘtergere
  14. ce frumos! Ma bucur ca doamna aceea e multumita de propria sa viata! E cel mai important lucru!

    RăspundețiȘtergere
  15. Impresionant exemplul acestei doamne. mai ales, felul in care i-ai prezentat traseul existential , m-a facut sa ma implic si sa vibrez alaturi de ea la tot ce i-a rezervat viata.Se pare ca exista mereu o compensatie pentru toate.Important e sa crezi, sa astepti dar si sa lupti, sa nu astepti ca altii sa-ti deschida usile realizarii.Reusita ei este un exemplu demn de urmat.

    RăspundețiȘtergere
  16. Demnitate... Am să folosesc cuvintele lui Dimitrie Gusti, a exprima el destul - "Demnitatea nu este o atitudine agresivă, de tiranie a eului propriu. Dimpotrivă, este o condiţie etică, pentru a ne apăra convingerile proprii. De asemenea nu este nici o exagerare a conştiinţei de sine, ci o consecinţă a acesteia atunci când ea funcţionează în condiţii sufleteşti satisfăcătoare"...

    RăspundețiȘtergere
  17. Asa cred si eu, Maria! Exista un fel de echilbru. In toate.
    Cat despre exemplu, parerea mea este ca nu poti urma totdeauna drumul cuiva, doar pentru ca lui( ei) i-a reusit. Succesul depinde, cred, de multi factori . Si , vorba, fortunei, este si chestie de noroc.
    Nu toti cati au plecat au reusit.., din pacate.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  18. Da, frumoase si intelepte vorbe are ganditorul!

    RăspundețiȘtergere
  19. Pentru mine,postarea asta suna a "open mind" cum spun americanii si cum este incetatenita expresia asta printre tinerii din ziua de azi...Imi doresc din inima sa fiu si eu open mind...si sa pot tine pasul cu vremurile.Cred ca ,de lumea ar putea fi asa deschisa,s-ar reusi o schimbare majora in toate domeniile...

    RăspundețiȘtergere
  20. Ce sa zic,Ana- Maria?
    Toti sau cei mai multi ne dorim asta.
    Cati au norocul sa li se si intample?
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  21. Eu am o teorie cu/ despre mezaliante...Pot crea probleme...Depinde de multe...Eu am ales N/N,cu domiciliu in S, deci sunt subiectiv... N/S este o poveste de aproape 200 de ani...Si va mai continua...

    RăspundețiȘtergere
  22. @ daurel, in ce ma priveste, s-a incheiat' asocierea' S/S. Generatia urmatoare m-a dus in conjunctura S/N. Cam dificil . Nu doar pentru mine.

    RăspundețiȘtergere
  23. O poveste asemanatoare stiu si eu despre o colega cu cativa ani mai in varsta,pensionata de niste ani buni care e in Spania cu fiica ei si tot la ingrijit de batrani.
    E greu,dar e si multumita intrun fel fiindca isi poate ajuta copilul de aici,iar ea parca a inflorit.
    Nu stiu cum vine asta...sa-ti fie greu de tot si sa fii multumit in acelasi timp si chiar sa ajuti pe prieteni cu mici daruri si un telefon de sarbatori.

    RăspundețiȘtergere
  24. Gabi, probabil ca toate femeile care merg sa munceasca afara, in conditii precum cele de care vorbim sunt adevarate lectii de viata.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  25. "Sudist împuţit" şi/sau "regăţean împuţit" sunt nişte sintagme folosite şi în Moldova - evident în cercuri cu educaţie precară.
    De precizat că "împuţit" nu se referă la igiena poersonală, ci la caracter/temperament/morală.

    RăspundețiȘtergere
  26. Oricât de mult m-ar supăra ceva/cineva, nu aș folosi expresia, îmi creează o stare de total disconfort.

    RăspundețiȘtergere