tineretul de astăzi.. când eram noi ca ei..
Să nu-mi spui că nu auzi, cel puțin o dată pe zi, una dintre cele două sintagme . Oriunde te-ai afla: pe stradă, în tren, în stație, în fața
unui ghișeu.

Nici nu-mi începusem bine ziua că , deja, vorba cu pricina
mi-a și fost transmisă fără să am cel mai vag motiv să mă gândesc la ea. Am refuzat să aflu circumstanțele care să o fi determinat pe doamna însoțită de trei sacoșe burdușite și un filodendron într-un ghiveci cu raza cilindrului cam de vreo 30 de centimetri.
În tren, m-am gândit la generaționism- ce cuvânt!
Las deoparte cuvântul , altele sunt incertitudinile mele: poți judeca o generație întreagă în numele unei întâmplări?
Să fie vârsta biologică, neapărat, ceea ce îi apropie pe oameni?
Suntem solidari, avem aceleași crezuri/pasiuni/aversiuni , citim aceleași cărți, vedem aceleași spectacole, facem aceeași politică (doar) cu persoanele care s-au născut cam în același timp cu noi?
p.s citesc cea mai controversată carte, care a stat la baza a două ecranizări-Lolita , de Vladimir Nabokov