tineretul de astăzi.. când eram noi ca ei..
Să nu-mi spui că nu auzi, cel puțin o dată pe zi, una dintre cele două sintagme . Oriunde te-ai afla: pe stradă, în tren, în stație, în fața
unui ghișeu.
Nici nu-mi începusem bine ziua că , deja, vorba cu pricina
mi-a și fost transmisă fără să am cel mai vag motiv să mă gândesc la ea. Am refuzat să aflu circumstanțele care să o fi determinat pe doamna însoțită de trei sacoșe burdușite și un filodendron într-un ghiveci cu raza cilindrului cam de vreo 30 de centimetri.
În tren, m-am gândit la generaționism- ce cuvânt!
Las deoparte cuvântul , altele sunt incertitudinile mele: poți judeca o generație întreagă în numele unei întâmplări?
Să fie vârsta biologică, neapărat, ceea ce îi apropie pe oameni?
Suntem solidari, avem aceleași crezuri/pasiuni/aversiuni , citim aceleași cărți, vedem aceleași spectacole, facem aceeași politică (doar) cu persoanele care s-au născut cam în același timp cu noi?
p.s citesc cea mai controversată carte, care a stat la baza a două ecranizări-Lolita , de Vladimir Nabokov
Ehei! Pe vremea mea ma scotea din sarite vorba "tineretul din ziua de azi". Si ma mai enerveaza si acum. Ajung sa cred ca asta e "un dat". Vedeti, nimic nu se schimba. Pana si vorbele se repeta ca trase la indigo!
RăspundețiȘtergereAdică „lumea e așa cum este/și ca dânsa suntem noi„?
ȘtergereDa!
ȘtergereFără discuții?
ȘtergereNu generalizez, dar multi capata reflexe pe care, in tinerete, le detestau
ȘtergereDacă este să ne referim la „conflictul„ între generații, cred că fiecare l-a trăit. Într-un fel sau altul.
ȘtergereChestiunea este că se uită..și când ești părinte tot cauți să înțelegi de ce acest conflict apare, deși prin tot ce faci vrei să fie bine.
Conflictul dintre generatii e obligatoriu! Copiii trebuie sa "paraseasca cuibul" pentru a zbura spre viata de om matur. Problema este la cei varsnici. Nu stiu de ce ii loveste amnezia, de ce uita ca au fost si ei tineri.
ȘtergereCa și cum aș fi știut întrebarea- noroc că nu suntem la fel( toți dintr-o generație), hi! hi!(zic și eu)
ȘtergereAceleasi sintagme le-am auzit si "pe vremea mea", iar mie cuvintele acestea imi provoaca nostalgie, nicicum nu reprezinte un criteriu de comparatie...Fiecare "vreme" are frumusetea si valorile ei, dar fiecare dintre noi e un intreg univers!
RăspundețiȘtergereKristin,
RăspundețiȘtergereÎntrebarea care îmi vine acum în minte este- o generație este mai bună/mai deșteaptă/mai cu bun-simț decât alta?
Lumea s-a schimbat ametitor de mult de cateva decenii incoace.Datorita tehnologiei.Personal ,ei da,am sa exclam sintagma respectiva,si fara teama de a fi catalogat drept nostalgic ,inadaptabil sau mai stiu eu cum.Este un filon,un sambure de intelepciune si frumusete in fiece timp,epoca,vreme, pe care simti nevoia sa-l transmiti generatiei mai tinere ...ideal ar fi sa se stabileasca anumite verigi intre generatii,indiferent de schimbarile sociale,tehnologice..
RăspundețiȘtergereNatura in fond ramane aceeasi... la fel de frumoasa!Aceeasi ciclitate,prospetime,mereu si mereu...
Problema este ca generatii mai noi spre deosebire de cele trecute s-au indepartat mult de natura,ei aici nu mai vad vreo veriga,e semnal de alarma!
Îmi place când discuțiile se leagă frumos, chiar atunci9 când temele sunt diferite.
RăspundețiȘtergereÎți dau dreptate că lumea este într-un iureș extraordinar, că devine prea dependentă de noutățile tehnicii.
Știi ce cred? Că tot educația ar fi trebuit să fie mai altfel- adică „plină„.
Eu am cultul familiei- toată viața o să sufăr, simțind „depărtările„. De familie se leagă și gândul tău- natura.
Să-ți spun ceva- aseară, din motive diferite, eu și Horică am privit cerul cu aceeași voluptate.
A fost o seară superbă!
Știi? unele ”lucruri „dispar (aparent), tocmai pentru că adulții uită să le tot amintească celor mici.
Pai nimic mai frumos si inaltator ca atunci cand doua persoane impartasesc sentimente asemeni in fata naturii!Iar cand sunt generatii diferite cu atat mai mult.Da,din pacate liseste comunicarea dintre generatii.Ritmul de astazi e prea alert,cauzand mult stres.Cred ca acest fapt este alarmant.Inca se poate cum s-ar spune ,dar la un moment dat se va claca...implozie si explozie!
RăspundețiȘtergereMa uit la ambientul modern de astazi,frumos dar rece!Ne apropiem vertiginos de un soi de geometrism robotic,pierdem mesajul initial al naturii.Nu crezi ca ne-am robotizat?
Știi care este partea foarte interesantă? ajunseserăm la aceeași fereastră din motive diferite- eu chiar priveam cerul, el își aștepta părinții.
RăspundețiȘtergereAm descoperit împreună, în aceeași clipă, frumusețea- puzderia de puncte mișcătoare, într-un joc magic!
În privința atitudinii generale față de natură, față de farmecul firesc al vieții, aș vrea să fiu optimistă!
Întotdeauna se vor naşte contradicţiiintre genereţii.
RăspundețiȘtergereNoi aveam fuste sau prea scurte sau prea lungi:)),baieţii mei,cel puţin cel mare,are tendinţa de a-şi face fel de fel de freze:)în limita normalului totuşi.
Dar a avut de suferit din aceasta cauză.Eu i-am spus,el nu m-a ascultat,iar profa lui de chimie,abia cand l-a văzut jucând dans popular şi-a mai schimbat părertea despre el.A spus cu uimire:"Nu credeam ca frezatul ăsta poate să joace populară!"De atunci e pace si armonie...
De ce să ne facem idei preconcepute?Îtâi ar trebui cunoscută situaţia,apoi sa ne daăm cu părerea.
Tot de la bunica am învaţat ca,de când îi lumea şi pământul,au fost fel şi fel de oameni,fiecare cu lipsurile,plusurile,calităţile sau defectele proprii.
Acum cred ca sunt mai popularizate lipsurile si defectele...
Pupici!
Ce simpatic!!
ȘtergereȘtiu cum e!
Fiul cel mic, licean, avea plete.Mari.
Mereu îi explicam care sunt urmările. El nu și nu! Podoaba capilară era una dintre mândriile lui de rebel.
„Războiul ” nostru a durat o vreme, pentru că eu am capitulat necondiționat.
Într-o zi a decis să se tundă, cred că are legătură cu niște fotografii, nu mai țin prea bine minte.
Sigur că buni a ta avea dreptate, a mea bunici mereu zicea: maică, ia seama, câte bordeie, atâtea obiceie, asta, așa, pentru rimă.
Da, ai dreptate, trăim parcă într-o lume debusolată, dacă ar fi să ne „luăm” după câte se spun.Norocul nostru este că suntem diferiți, așa-i?
O zi bună îți doresc!
RăspundețiȘtergereGina,
Facem ce facem si revenim la...amintiri care zgandaresc rani.
Parca alta ne fusese vorba, nu-i asa?
Nu te inteleg...
Trebuie să mă înțelegi- nu mi-am dorit întoarcerea într-un trecut,pur și simplu, deseori, mi se pare că nu ai, ca om, oricine ai fi, prea multe în comun cu o „categorie” de semeni , doar pentru că ai „crescut„ cam în aceleași vremuri.
RăspundețiȘtergereVoiam să mă conving dacă doar eu simt așa.
Am fost martora unei întâmplări..( oricum aveam eu întrebări)
În plus, citesc o carte, nici nu știu cum s-o numesc, au numit-o alții, pe rând-carte interzisă, roman scandalos, obiect de cult, roman clasic. Problema este foarte complicată, filonul este, într-un fel, generaționismul, privit altfel.
Erotic.
Pe lângă suta de incertitudini de până ieri, a mai venit una:o generație este mai bună, mai cinstită, mai frumoasă, mai ticăloasă decât alta?
Toate generatiile sem nasc apoi mor precum frunzele unui copac.
ȘtergerePrivite de aproape fiecare-i cu amprenta/nervuri specifice, personale si de inimitat in alta viata sau alta lume. Observate de departe par identice.
Care dintre ele este sau a fost mai buna?
Cine poate stabili?
Exista criterii comune de comapratie?
Nu de doaua ori.
"Analizele" astea (chiar de cartem deosebita) intristeaza si poarta sufletele indarat; asta simt si de aceea am scris cele de ieri:))
Da, tu privești lucrurile oarecum dintr-o perspectivă ușor dureroasă, diferită de ceea ce voiam eu să spun-eu păstrez duioșia generațiilor anterioare, cea a părinților și a bunicilor.
ȘtergereAm luat de la ele ceva sfânt- respectul și cultul familiei, elemente( nu-mi place cuvântul, dar nu am altul) pe care cu greu le mai regăsesc astăzi.
Tinerii sunt mult mai presați de timp, se reunesc cu greu, din câte am citit, la voi, Ziua Recunoștinței adună laolaltă familia, oriunde s-ar afla fiecare..
Știi ce voiam să spun, de fapt, că eu nu mă văd totdeauna laolaltă cu cei de vârsta mea, chiar nu.
Și că ador tinerețea cu freamătul ei, cu neliniști și căutări, neajunsuri chiar.
p.s. n- am terminat de citit „Lolita„, voiam să văd filmul, am găsit ceva, dar siteul este virusat.
Buna ziua, doamna Gina!
RăspundețiȘtergereDeseori aud aceasta expresie "pe vremea mea...", acum incep s-o folosesc si eu in anumite circumstante, mai ales cand vine vorba de conduita sau respect fata de toata lumea.
Eu am fost un copil ascultator, iar cuvintele mamei erau sfinte si sunt si acum. Niciodata nu i-am intors vorba inapoi, chiar daca nu-mi convenea ceva, taceam si-o luam pe ocolite si ajungeam la un consens. Insa, fratele meu, era mare figura, avea o personalitate puternica. Isi sustinea sus si tare punctul de vedere, nu jignea insa, venea cu niste explicatii "cosmice" pe care mamica nu le intelegea defel, el nu lasa nimic de la el si mai izbucnea cate un mic razboi intre el si mamica si niciodata macar nu-si cerea scuze, mai bine nu manca, de inversunat ce era. Iar in momentele acelea, mamica ni se adresa la toti trei, de parca toti eram de vina si spunea printre lacrimi " pe vremea mea, copiii se uitau in ochii parintilor cand le vorbeau nu cu ochii in calculator; plecau capu' cand erau mustrati, nu se luau in gura cu parinti, cand acestia le da un sfat bun"... si incheia discutia " lasa, c-ai sa vezi si tu cand o sa ai copiii tai... eu am fost ca tine... ale tale ti-s in urma..." sunt niste expresii pe care sunt sigura ca la un moment dat mi le voi insusi si eu, in sensul de-i deschide un alt orizont cuiva dintr-o alta generatie, nu pentru a demonstra ca generatia mea ar fi fost mai buna sau mai respectuoasa.
O zi minunata va doresc, doamna Gina! cu mult drag! :)
Ei, da, chestia asta cu (ne)întorsul vorbei este , deja, un fel de mit.Să nu intrăm în detalii.
RăspundețiȘtergereCât despre „sancțiuni în grup„, cam asta fac cei mai mulți dintre părinți, și, de multe ori, păgubașul este „iedul cel mare„.
Gânduri buni mamei tale și felicitări, Ștef! iar ție, îmbrățișări!
"Pe vremea mea" e impropriu spus.Nu exista un timp propice in care sa ne incadram ca si varsta, ci vreau sa cred ca voi putea spune si la 100 de ani ca nu mi s-a ofilit viata dinauntrul meu si ca 'vremea mea' va fi si atunci, asa cum este si acum.Dar, bineinteles, eu contrazic cu inima reguli universal valabile, caci sunt o visatoare. :)
RăspundețiȘtergereDoamna Gina, cred ca ar trebui sa spun bine v-am (re)gasit! Acum mult timp, imi facusem un obicei din a va citi.Dar intalnirea noastra virtuala a durat foarte putin, asa ca nici daca ati dori nu v-ati putea aminti de mine.Vedeti? Ne lovim mereu de incertitudini...doar numele blogului dumneavoastra mi-a rascolit niste amintiri indepartate, inlesnind, astfel, regasirea... :)
O duminica linistita va doresc!
Mă bucură totdeauna reîntâlnirile!cum mă încântă să descopăr că sufletele se orientează după reguli doar de ele știute.
RăspundețiȘtergereÎn privința dumneavoastră, am o vagă idee, nu vreau să risc, așa că v-aș fi recunoscătoare dacă mi-ați spune numele fostului blog.
Cu mult drag!
Sper din tot sufletul sa nu fac vreo greseala, pentru ca si in cazul meu, tot o vaga amintire a ramas.Am incercat sa gasesc articole la care am comentat de pe fostul blog, dar din lipsa de timp n-am reusit (inca).
RăspundețiȘtergereSe intampla prin 2010, cred, iar eu eram o anume 'Madeleine'.Tin minte doar niste imagini pline de un verde crud si de trandafiri superbi din gradina dumneavoastra...
Ei bine, daca memoria imi joaca feste, v-as ruga sa ma iertati si sa ma primiti in 'casuta' dumneavoastra de acum inainte, chiar si asa, intrand cu stangul. :)
Plăcerea este de partea mea, Madeleine!
RăspundețiȘtergereTe „știu„, mi-am amintit cu drag!