Se afișează postările cu eticheta civilizația. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta civilizația. Afișați toate postările

sâmbătă, 25 februarie 2017

și noi, țăranii, am ajuns să măturăm străzile din București...

„Bă, dacă nu vă luăm gunoiul câteva zile, muriţi“, spune nea Mărin printre dinţi. Numai noi îl auzim.

            Cu Ion Costache am lucrat într-o duminică. El nu aşteaptă respect de la bucureşteni. Nu mai există aşa ceva. Doar bătrânii mai ştiu ce înseamnă un gunoier. Îmi și arată. Pe o stradă din Berceni ne aşteaptă la poartă, exact cum a spus Ion dinainte, o bătrână cu două pungi de gunoi în mână. Îi dă şoferului o hârtie de-un leu şi trei ţigări. Aşa face de ani de zile, duminica şi miercurea, când trece gunoiera pe-acolo
             Ion Costache este un ţăran din satul Corbii Mari, din Dâmboviţa. Tatăl său a fost tot gunoier, s-a pensionat de la REBU. Nişte unchi şi nişte veri de-ai lui sunt tot gunoieri. Şi nevastă-sa la fel. Vreo 50 de săteni din Corbii Mari sunt gunoieri în Bucureşti, numai la REBU, fac naveta 60 de kilometri cu un autobuz de la firmă, nu-i costă nimic. „Ia interesează-te de unde e femeia care mătură scările la tine în bloc, îmi spune Ion. Bag mâna-n foc că e tot de la mine din sat. Degeaba avem pământ, dacă nu avem cu ce îl lucra. N-avem bani. Guvernanții ăștia de după revoluție şi-au bătut joc de agricultură.”

Articolul numără, deja, cei șapte ani de acasă. 
Eu l-am descoperit  acum, la cafea. L-am citit până la capăt, înghițind  cu noduri  din licoarea dulce/ amară.
Undeva, în minte, se derula tabloul mișcător al   unei lumi pe care cei mai mulți o sfidează. 
Ea, lumea  aceea, există.
 Și noi  trăim, pentru că ea  există.

vineri, 10 mai 2013

civilizațía

 este fructul unei bătălii neîncetate, și în orice bătălie înfrângerea  este posibilă, la fel ca și  victoria.
 Spiru Haret

 Poate că  ar fi trebuit să  vorbesc despre  Ziua Regalității, că  asta sărbătorim astăzi. O fac foarte bine cei pricepuți . Eu ascult  cu  mare plăcere!
Cu sufletul!
 Sau despre concertul   de muzică barocă pe care l-am văzut aseară, ar trebui să  povestesc.. 
Fain concert! 
Niște oameni  deosebiți,  modești, talentați, firești- viori,  flaute, fagot, calitate,   cultură, o orchestră inedită- muzică veche de  trei patru secole, într-un repertoriu modern.
Mihail  Ghiga, Adrian  Buciu, Oliviu Constantinescu,  Ioana Anastasiu, Mihai Boboiescu- Orchestra  de Barockeri, interpretând  Handel, Vivaldi, Bach, Pez..
 Muzică de suflet!

Altceva  am eu în minte în dimineața asta verde, cu parfum de castani.

Întâia mea școală- două săli mari, luminoase, podele mirosind mereu  a motorină, planșe
adunate pe stative de lemn, o sobă care prea des scotea fum prin toate încheieturile, tabla neagră, înaltă , ferestrele  mari, cu perdele croșetate, o catedră roșcată , de la înălțimea căreia ne priveau ochii cenușii ai doamnei Ana Tănăsescu ( țin minte usturimea nuielușei, pentru că la început  îl confundam pe t  cu d- scriam Ileana caudă cardea..), creionul roșu, mereu ascuțit, pe care Domnul învățător, Ion Popescu, îl purta în buzunarul de sus al sacoului pestriț, cancelaria întunecată, mereu încuiată cu un lacăt cât pumnul.
 Prima oară, i-am trecut pragul,când eram studentă și a trebuit să țin locul unei colege, care era învățătoare.
Duzi mari vegheau la intrare.. dincolo de gard, o fântână, am văzut-o deunăzi, a secat..ca un semn..
Din școala asta, construită  cândva din ordinul inegalabilului SPIRU HARET, mi-am deschis ochii spre lume!//

 N-o să fac și eu ca  jurnalista aceea, care  vine cu microfonul în ochii omului și-l întreabă  ce ați simțit când ..? dar  mi-ar plăcea să povestim despre  prima școală/reușite, spaime/ sancțiuni/emoții/bucurii!

vineri, 20 aprilie 2012

natura este alcătuită din contraste-

orice lumină  are umbra sa. Victor Hugo


În largul Pacificului, cam la 3200  de km de orice coastă.
 Omul nu  s-a gândit( încă) să-și facă aici casă.
 Doar păsările măsoară dimensiunea nemărginirii, visele,  vibrația,  somnul, vântul, depărtările,  diminețile, nopțile , sunetul clipei!
 Totuși, iată
 http://www.midwayfilm.com/