Spiru Haret
Poate că ar fi trebuit să vorbesc despre Ziua Regalității, că asta sărbătorim astăzi. O fac foarte bine cei pricepuți . Eu ascult cu mare plăcere!
Cu sufletul!
Sau despre concertul de muzică barocă pe care l-am văzut aseară, ar trebui să povestesc..
Fain concert!
Niște oameni deosebiți, modești, talentați, firești- viori, flaute, fagot, calitate, cultură, o orchestră inedită- muzică veche de trei patru secole, într-un repertoriu modern.
Mihail Ghiga, Adrian Buciu, Oliviu Constantinescu, Ioana Anastasiu, Mihai Boboiescu- Orchestra de Barockeri, interpretând Handel, Vivaldi, Bach, Pez..
Muzică de suflet!
Altceva am eu în minte în dimineața asta verde, cu parfum de castani.
Întâia mea școală- două săli mari, luminoase, podele mirosind mereu a motorină, planșe
Prima oară, i-am trecut pragul,când eram studentă
și a trebuit să țin locul unei colege, care era învățătoare.Duzi mari vegheau la intrare.. dincolo de gard, o fântână, am văzut-o deunăzi, a secat..ca un semn..
Din școala asta, construită cândva din ordinul inegalabilului SPIRU HARET, mi-am deschis ochii spre lume!//
N-o să fac și eu ca jurnalista aceea, care vine cu microfonul în ochii omului și-l întreabă ce ați simțit când ..? dar mi-ar plăcea să povestim despre prima școală/reușite, spaime/ sancțiuni/emoții/bucurii!
Prima scoala ramane si cea mai cea...e firesc ,exista o legatura psihologica, de suflet aparte fiind inceputul unei etape importante din copilarie.
RăspundețiȘtergereM-am nascut intr-un oras mic care avea o singura scoala.Dar ce scoala,mare si cu mult mai frumoasa decat multe dintre scolile din orasele mari ale tarii.Era plina de picturi pe coridoare,umpleau pereti intregi.Avea si un laborator de biologie modern pentru vremea aceea,cu draperii care se inchideau la comanda apasand pe un buton.Era ceva deosebit la vremea respectiva.In cancelarie doua panouri mari de lemn pana in tavan ii reprezentau pe Decebal si Traian.Superb.Era un domn pictor in oras care le pictase.Avea un talent deosebit.
Intre profesori,cea mai draga mi-a fost profesoara de engleza.Avea niste ochi caprui scanteietori,parul lung,mignona,frumoasa ca o papusa,nu alta.Ea tinea mult la mine ...iti dai seama cum tineam eu la ea ca elev preferat.Dar fericirea nu at tinut mult,in clasa a 7-a s-a mutat la alta scoala ,dintr-o comuna.Cea mai trista amintire ca elev!
Imi placea si profesoara de romana.Ea avea o feblete ,pe Paul Rosemary Pusa..ei da chiar asa o chema si numele reflecta blandetea si frumusetea ei aparte.Statea in prima banca,si nu-si mai lua ochii de la ea.O lauda mereu, "vai Pusa daca o sa am o fetita ,mi-as dori sa o cheme ca pe tine,sa arate ca tine,etc>..fetele din clasa ajunsesera geloase foc.Nu uit.S-au adunat odata in pauza si s-au decis sa-si exprime marea nemultumire.Cand a venit profesoara la ora,poate ca daca nu ar fi inceput ca deobicei printre altele sa o mai laude nitel pe Pusa, nu ar fi indraznit.A fost suficient sa inceapa iar,si comandanta clasei(parca asa era pe atunci),o fata chiar desteapta si cea mai buna la romana,s-a ridicat si a inceput protestul...ca de ce doar ea este frumoasa,de ce mereu o lauda atat,etc,etc.Au sarit bineinteles si altele mai tupeiste cu acuze ...a iesit cu lacrimi in final chiar,iar profa de romana a incercat in felurite moduri sa le impace,sa dreaga busuiocul cu tot felul de vb bune despre fiecare fata din clasa.Noi baietii iti dai seama cat eram de incantati de o asa "lectie".
De atunci profa a incetat fireste sa o mai laude pe Pusa,,insa Pusa (Doamne cum s-o fi simtit ea),a devenit si mai si in ochii nostri ai baietilor.Avea ceva cu totul special...
Doamna de romana nu era cghiara o femeie frumoasa,dar avea o inima buna,o simteam.Odata a venit la ora imnbrcata mai jovial,o rochie rosie cu buline mari albe,cam asa..ii statea ingrozitor,iar noi tot susoteam si ne amuzam.Cum de nu-si da seama cat este de caraghioasa cu acea rochie? nu am sa uit acest gand.Si-a dat seama ,a auzit unele susoteli.Nu a zis nimic.Aveam doua ore de romana in ziua aceea .Intr-o fereastra s-a repezit acasa,nu statea departe, si si-a schimbat rochia.Cand a doua ora am vazut-o cu rochia ei mai veche,am ramas cu totii masca.Ne-am simtit prost ,pentru ca am inteles ca rautatile noastre au facut-o chiar sa sufere.
Insa zau ca-i statea groaznic!
Na, ca am vorbit nu gluma...o zi frumoasa sa ai!
Știi ce zic? că dacă avem amintiri atât de „Vii” despre școală, suntem niște fericiți.Multor copii li se ”Strâmbă „ cursul vieții din cauza experiențelor din prima școală. Sau poate chiar de la grădiniță.
ȘtergereApoi, unii dintre copii asociază chipul/temperamentul/ atitudinea învățătoarei( învățătorului) profesoarei/ profesorului cu unul din familie, care, ori le-a lipsit, ori le-a fost mult prea drag.
Mulți băieți chiar se îndrăgostesc- părinții iau în glumă propoziții de felul „vreau să mă însor cu doamna ..„ dincolo de asta , este o realitate. Dacă adultul nu este un bun psiholog, se ajunge la drame. Pe la noi au cam fost..
Profesoara ta, aceea care o lăuda pe Pușa , greșea , fără să conștientizeze că rănește multe suflete- ea făcuse o pasiune cam bolnăvicioasă pentru Pușa.. vezi, mai târziu ai aflat cât o urau fetele..
Tu ai fost îndrăgostit de profesoara de engleză- poate că nu ți-a trecut, este chiar frumos, mă întreb cum ar fi dacă ai revedea-o.
Auzi, dar de ce era atât de „altfel „rochia roșie cu buline mari , a profesoarei de română? Cât de răi ați fost!! Ea voia să se arate așa cum n-o știați- veselă, îmbujorată, așa cred.
La o clasă unde eram dirigintă, profesoara de matematică venea îmbrăcată în blugi, din septembrie până prin iunie.. Când, în sfârșit, de 8 Martie, a venit îmbrăcată în fustă, copiii se înghesuiau s-o vadă! La ora mea erau foarte fericiți și au strigat toți„ Doamna de matematică poartă și fustă!„.
Am o zi frumoasă!Îmi place să privesc cu ochii minții și ai sufletului ( două perechi)înapoi!
Nu Gina,chiar ii statea oribil,era si croiala mai stramta,rochie pana la genunchi, nu avea picioare prea frumoase,era un pic mai plinuta pe ici colo...nu se asorta cu bluza,nu mai tin exact minte intregul,dar nu prea le avea cu vestimentatia,arata vulgar chiar as spune!Incercase ceva nou mai indraznet,dar....da, sigur gresea cu obsesia ei pentru Pusa,ca profesor trebuie sa pastrezi o anumita echidistanta fata de copii,si pentru a putea evalua obiectiv pe cat posibil mai mult.
ȘtergereVaaai, săraca!
ȘtergereParcă o văd în rochia ei strâmtă cu buline! Ca bubulina. vezi tu,unele chestii care nu -și găsesc explicații..
Nu i-am înțeles pe colegii care își arată pe față simpatia , iar alții, și mai grav, antipatia față de unii copii.
Nu zic că eu am avut totdeauna balanța în poșetă, dar mi-am analizat stările, mi-am cenzurat cât am putut pornirile. Pentru că , să știi, ca profesor, ajungi în tot felul de situații.
Cam asa am exclamat si noi...dar vezi tu,profesorii sunt si ei oameni,pot sa nu le aiba deloc cu unele lucruri.Pe cand elevii au impresia ca ei le stiu si pot pe toate la superlativ eventual,au asteptari mari.
ȘtergereUn alt caz,o profesoara de istorie si-a decorat clasa unde era diriginta,cu afise de acele pe nailon lucios cu pisicute si peisaje siropoase in culori stridente,niste veritabile kitschuri cumparate din talcioc de la tigani.Ei ii placeau teribil,ce "capela horror " a iesit in acea clasa ,ma abtin sa mai povestesc.Nu stiau colegii cum sa o determine sa le dea jos.
Mie-mi spui? câte greșeli voi fi făcut și eu! ”Mi-au trecut prin mână ” mii de elevi, credo sută la trei ani, cam așa.. îți dai seama că n-am vibrat cu toți și pentru toți la fel.
ȘtergereÎn privința felului de a mî îmbrăca, de a-mi „decora „ clasa , chiar cred că n-am greșit.
Cred că am greșit în luarea unor decizii în privința copiilor- problemă. ( nu totdeauna, bineînțeles, dar, îți spun este foarte greu să alegi calea dreaptă, atunci când ai în clasa treizeci de copii, fiecare fiind un mic- mare Univers..
Am uitat...a ramas oricum profesoar mea preferata de romana din cate am avut!
RăspundețiȘtergereProfesoara de engleza s-a intors la scoala respoectiva ,dar eu m-am mutat in alt oras.Peste multi.multi ani m-a vizitat cea mai buna colega si prietena din copilarie.Am inceput sa-i povestesc de cat de draga imi era si cat am regretat plecarea ei.Mi-a spusca devenise rea,nu am crezut-o,Am discutat mai mult.Am concluzionat ca in urma experientei dure de la o scoala cu elevi problema,si-a schimbat atitudinea de dascal.
Asta am concluzionat eu,prietena mea am constatat cu stupoare ca nu o prea agreea nici inainte.Vezi ce subiectiva este perceptia omeneasca?
Poate că devenise rea, pentru a nu stârni patimi printre elevi- nu este simplu, dacă ești o profesoară dedicată, să simți că în inima unui copil imaginea ta se proiectează altfel.
RăspundețiȘtergereȘtiu sigur că în clasa a X_a , toate eram îndrăgostie de Domnul Carp- profesorul de muzică!
Băieții erau topiți după „franțuzica”!
Pe Doamna Nancă, profesoara de română o respectau.
Pe domnul de istorie ( știam că o iubește pe colega lui, tot de istorie) îl știam de frică, deși ne-am fi putut îndrăgosti și de el, cât era de frumos și de deștept!
Percepția omenească se bazează, mereu o să cred asta- pe niște „chimii„!
Cu siguranta acrioneaza niste chimii,dar cred ca se adauga si alti factori care determina considerabil perceptia.Cum iti explici ca cineva care iti place mult la inceput ,dupa o vreme cunoscand persoan mai indeaproape ajungi sa te intrebi ce ai vazut frumos la acea persoana,si...sa nu-ti mai placa deloc.Mi s-a intamplat in multe cazuri.Totul e in mintea omeneasca,asta inteleg uneori.
ȘtergereCred că tot „chimia vorbește„. Au loc alte reacții, combinații, pătrunzi în interiorul respectivei persoane, acolo găsești altceva decât ceea ce văzuseși anterior..
ȘtergereSe întâmplă și invers, nu? cu cât cunoști mai bine, cu atât iubești sau înțelegi mai bine.
Și apoi, intervine subiectivismul, nu vorbeam ceva mai devreme despre asta?
Oameni suntem, toate sunt relative.
De ce nu rămânem toată viața unii în preajma celor despre care , într-un moment al vieții, credem că nimic nu ne va despărți?
Uneori, câteva cuvinte destramă, spulberă totul.. sau și mai grav..
Uneori ma gandesc ca ne impartim in specii...problema este sa gasesti persoane din aceeasi specie cu tine.,Ai auzit de acele teorii mistice ce clasifica oamenii in balaurieni,serpilieni,vulturieni,etc.prima data cand am auzit am ras.Ce prostie mi-am spus .De ceva ani insa ,am inceput sa le dau dreptate.
ȘtergereCand ma plimb prin oras,gasesc atatea hahalere ce ma duc cu gandul la origini umane foarte stranii.Un frate de-al meu zice ca unii se trag chiar din maimuta!
Eu am vrut mereu sa vad oamenii intr-o lumina favorabila,m-am facut adeseori mic si prost ca sa se simta altii mari si destepti...am mers cu binele in fata..nu se poate,unii nu vor sa fie oameni,unii vor sa fie slujeasca raul probabil.Le-am cautat mereu scuze.Fiasco.Nu sunt nici eu perfect ,dar ma abtin din rasputeri sa daunez cuiva cu ceva.ncerc sa fiu de folos,sa ofer din efortul meu de a dobandi.Unii nu fac nici un efort pentru a fi mai buni,Asta e.Esti ceea ce iti doresti.Te duci unde ai aspirat si ai staruit efortul.Judecata e simpla chiar.
Mare lucru,mare fericire sa ai parete in viata asta de cativa oameni alaturi de care sa te simti in largul tau.!
Nu știu cum o fi și cu speciile speciei. Ne împărțim după grupele de sânge, după temperamente, alții ne stratifică după zodii.
RăspundețiȘtergereEu cred că suntem unici. Fiecare este o unitate.
Că reușim să stabilim niște relații cu ceilalți, asta este o chestiune foarte importantă. Cât durează, de ce durează mai mult sau mai puțin, asta depinde de N factori.
Încurcate și relative sunt toate pe lumea asta..zic și eu.
De atata unicitate,am luat-o razna.Ai auzit sintagme de genul "asta-s eu""asta-i stilul meu",,,adica pot fi un mare marlan,un escroc,dar nu ,tin la mine "la stilul meu de a fi".Chiar ma mandresc astfel...ca mi-a intrat in minte cat de unic si inefabil sunt.
ȘtergereCam asa se comporta multi tineri astazi.De atat democratie,au devenit indaratnici foc si samavolnici pana la idiotenie" ..cat de prosti sunt nu se vad astfel o clipa.Am dat demult de un tanar adolescent pe un blog ,extrem de destept.Culmea, intr-un articol postase o imagine cu el imbracat intr-un tricou pe care scria"Sunt un prost!"
Adica vb aforismului;"Inteleptul stie ca poate gresi,prostul insa se crede infailibil."
Da, este cum spui, dar uite ce am citit- fete organizate în găști agresive.
RăspundețiȘtergereÎți dai seama? nu erau „suficienți „ băieții, se organizează și fetele.
De altfel, nu este de mirare- limbajul multor fete este mult mai agresiv decât al băieților. Cât despre consumul de alcool, ce să mai vorbim.
Vezi unde ajungem? la EDUCAȚIE- la familie și , din nou la ȘCOALĂ! Ea ar putea fi rezolvarea tuturor relelor.
Tot sper că așa va fi!
Scoala din satul meu natal parca infloreste pe zi ce trece.Oamenii ii gasesc locul in inima satului si o cinstesc cum se cuvine.Copiii nu au de se seplange.Au conditii materiale bune(incalzire centrala,sala de sport,laboratoare,teren de sport-unde in fiecare seara se aduna toti tinerii sa faca miscare fiind cu gazon sintetic),au dascali buni.Nu se pot plange decat de faptul ca numarul copiilor din sat este totusi in scadere.
RăspundețiȘtergereImi amintesc clasa plina de caldura doamnei mele invatatoare,care a luminat multe suflete.Desi era micuta si incarcata cu tot felul de planse pentru toate clasele(eram si patru clase simultane),avea un miros aparte,a hartie veche amestecate cu parfumul delicat al doamnei invatatoare.Doamna Sabau a fost o viata intreaga invatatoarea satului.Era ca o bunica pentru noi.
Dragostea de carte am simtit-o din clasa a V-a,cand fiecare profesor incerca sa scoata din noi ce era mai bun.Fiecare reusea sa ne atraga intr-un mod misterios spre materia pe care o preda.Doamna Popa,profesoara deromana,m-a atras spre carti puandu-ma s-o ajut cu aranjarea cartilor in biblioteca.Rasplata dupa cateva ore de munca era ca puteam sa ne alegem ce carti doream din biblioteca scolii.Ceilalti colegi primeau carti direct de la doamna profesoara.
Domnu'Mlendea,profesorul de matematica,era atat de rabdator si calm,incat nu puteai sa nu intelegi notiunile predate.Biologia a fost materia mea preferata,si chiar ma batea gandul sa ma fac profesor de biologie,dar mi-a trecut.:)).D-nul Sora,dirigintele si profu de bio,era un om plin de viata,optimism,glumet,organizat.Nici desenul si muzica nu m-au lasat rece,deoarece mana d-nului Litz ,era parca magica.Ata de usor aluneca creionul sau pensula pe hartie de parca era o soimpla joaca sa deseneze sau sa picteze. Intr-un cuvant,eu generatia mea a avut noroc.Multi am si reusit sa ajungem ceea ce ne-am dorit.
Ajungand la liceu,in buricul judetului,nu m-am simtit deloc mai prejos ca am invatat la tara.
De ce oare se face si acum aceasta catalogare...dascal de la tara,elev de la tara?
Amintiri interesante mi-ai trezit cu aceasta poveste.:)
Seara frumoasa i8ti doresc!
Uff, Angi!
RăspundețiȘtergereMi-a „zburat„ primul comentariu, tocmai mie,gazda.
Așteptam cuvântul tău- voiam să se afle că sunt locuri în țara asta, unde comunitatea iubește școala și îi respectă pe slujitorii ei.
De aici pornesc toate= copiii vin cu drag la școală, se întrec, caută lumina cărții.
Da, sunt de acord cu tine- nu trebuie să existe diferențe între elevi, nicidecum între școli- nu ar trebui să conteze că vine copilul din creierii munților sau din buricul capitalei..totuși ,realitatea demonstrează altceva.
De ce? pentru că se investește foarte puțin în educație și în instrucție.
Este marea noastră problemă,am atâtea neliniști.
Îmi pare rău, aș fi vrut să mă mândresc că noi respectăm școala, înțelegând prin asta că de la demnitarul care ocupă cel mai înalt fotoliu, până la omul din satul cel mai îndepărtat- toți, fără vreo excepție, suntem interesați de soarta copiilor, cea mai de preț investiție pentru viitor..
Amintiri frumoase? ce ne-am face fără ele?