Oricât de multe probleme aș avea de rezolvat, oricât de rea ar fi vreme, dacă ajung în județul meu, nu pot să nu-mi revăd satul, ulița, casa în care zăvorâte îmi sunt amintirile, cimitirul unde și-au aflat odihna părinții.De fiecare dată, ordinea este alta..
Cuibărit în lunca Argeșului, satul și-a schimbat numele în câteva rânduri.
Să aibă legătură treaba asta cu apartenența primarilor la un partid sau altul? poate.. cele 103 văduve , da , atâtea sunt, de toate vârstele- mi-a spus o mătușă, care nu are motive să exagereze-nu știu ele ce și cum.http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/01/sat-fara-barbati.html
În actul meu de naștere, satul se numea Tudor Vladimirescu, ce mă mai mândream..mai apoi a fost schimbat și încă o dată..
Războiul-al doilea, cred- i-a lăsat cadou două gropi uriașe- una în centru, alta la granița cu satul vecin- urâte, orbite întunecate noaptea , locuri pline de mărăcini , nisipuri și câini rătăciți, ziua.
Fostul primar, nu contează culoarea politică, colegul meu de liceu, partener de dans pe la ceaiuri, medic veterinar de profesie, n-a făcut cine știe ce schimbări, poate doar în ograda proprie.
Actualul, ceva mai tânăr, dușman declarat al fostului, s-a impus în forță, ca să zic așa, întâi a turnat asfalt pe toate drumurile principale ale celor opt sate , câte cuprinde comuna, fonduri Ue, spune careva..firme fără licitație..
Cimitirul, tot rupt de stradă a rămas- un metru- doi de asfalt, să poți coborî civilizat cu mașina, n-a fost să fie.
Mare mi-a fost mirarea săptămâna trecută, nu mai văzusem satul din august, să văd că au dispărut ambele gropării, minune mare!
Cea din centru , doar pe jumătate-în partea dinspre stradă cineva și-a construit o firmă serioasă, lumină, steluțe, ghirlande, în spate, încă sunt gunoaie, pietre, cărămizi..
Cimitirul, stadionul și școala se țin de mână, în față, o fântână părăsită, o fi costând prea mult cumpăna..
Altă minune!
Groapa din fața lor nu mai există. Nu mi-a venit să cred-parc! Bănci, copaci exotici, ronduri, ploua, n-am putut să fac o poză măcar.
Un gând tot mi-a trecut așa prin minte- cine să-și caute odihna pe băncile vopsite în culoarea toamnei, poate, cumva, elevii care se plictisesc de atâta școală, suporterii echipelor de fotbal sau bătrânele venite să-și pomenească morții..nu, nu trebuie să fiu cârcotașă, vin și eu, așa, în treacăt și , în loc să fiu mândră, caut nod în papură.
Ce n-am înțeles eu cu mintea mea este- dacă s-a investit atât de mult în parcul ăsta modern, de ce nu s-o fi gândit nimeni la intrarea în cimitir?
Lumea a curățat aleile, mormintele, a fost o vară ploioasă, au crescut multe buruieni..grămezi uriașe zac, de o parte și de alta a porții căzute, apăsând pe umerii obosiți ai gardului.
O rudă mi-a șoptit- popa și primarul nu-și fac vizite…
