șeful are

  întotdeauna dreptate.//
Munca rămâne , de obicei, pentru cei care nu și-au atins  nivelul de incompetență- Legile lui Murphy//
Eu îl știam așa:

Melc, melc, Cotobelc,

Ghem  vărgat

Și ferecat,

Lasă noaptea din găoace,

Melc nătâng și fă-te-ncoace,

Nu e bine să te-ascunzi

Subt păreții grei și scunzi;

………..

Iarna coarnele se frâng,

Melc nătâng,

Melc nătâng„..

Ion Barbu, După melci..

Așa mi-l închipuiam- ascuns iarna, acoperit cu frunze și buruieni, în căsuța lui  de var..

 Cineva l-a întâlnit într-o stepă.

Melcul își târa agale casa în spinare..

Se întâlnește cu girafa.

-Sărut gâtul tău frumos, doamnă!

-Să trăiești, Șefu!

Melcul își continuă drumul. Apare de undeva un sconcs.

-Te salut cu mult respect, domnule sconcs!

-Să trăiești, Șefu!

Și melcul pleacă mai departe.

De printre nori, se arată vulturul,  face câteva salturi mărețe.

-Te salut cu tot respectul , domnule vultur!

-Să trăiești , Șefu! zice vulturul, luându-și zborul.

Mai întâi apare trompa, apoi se vede trupul greoi al elefantului. De sub căsuța lui de var, melcul   își mișcă un corn:

-Salutare, mărite domn!

-Să trăiești, Șefu! vine imediat răspunsul.

Melcul lasă dâre de mirare prin iarba uscată, când, lângă el, se oprește leul. Speriat, melcul  i se adresează:

 -Să trăiești, mărite rege!

-Să trăiești, Șefu!  răspunde politicos regele tuturor animalelor.

Melcul  scoate toate cele patru cornițe în semn de mulțumire. Își ia  inima lui de melc în dinții lui  de melc și  îl întreabă pe rege de ce  toată  dobitocia  i se adresează tocmai lui cu Să trăiești, Șefu!! 

   Cum , chiar nu știi de ce,  te lămuresc eu:

       te miști încet

  nu faci nimic toată ziulica

 nu ai coloană vertebrală..

    ești Șef!!//( după o parabolă primită pe mail)

Așa o fi?

(cadou de la vala)